Școala de Vară de la Telciu

Timp de 8 zile (12-20 august), la Telciu s-au desfășurat 12 cursuri și ateliere coordonate Daniela Gabor, Tanja Ostojić, Julia Roth, Manuela Boatcă, Anca Pârvulescu, Ovidiu Țichindeleanu, Cornel Ban, Juan Francisco Gamella, Victoria Stoiciu & Vlad Petri, Corina Tulbure, Bogdan Popa & Nicolae Emanuel Dobrei. Cursurile au fost completate de o serie de activități în comunitate, cum ar fi prezentarea a trei spectacole de teatru: Miracolul de la Cluj (r. David Schwartz), Țuhaus (r. Claudiu Lorand Maxim) și Amintiri din Epoca de Școală (Radu Apostol & Mihaela Michailov). În acest an, cu ajutorul Cinemobilului au fost proiectate filme documentare, artistice și animații pentru cei mici. Sub egida școlii de vară, în paralel cu activitățile din Telciu, au avut loc proiecții de filme pentru copii și adulți la Bichigiu și Romuli. Cei mici, din Telciu, localitățile vecine sau veniți la școala de vară cu părinții, au participat la 4 ateliere: introducere în film documentar cu regizorul bistrițean Vlad Petri, pictură murală cu Lucia Mărneanu, desen narativ și modelaj în lut cu Maria Brudașcă și Vanessa Singenzia și un atelier de percuție cu Ion Bragă și Codruța Cojoc. La programul de rezidențe „Școală, școală, nu muri!” au participat artistele Mihaela Michailov și Katia Pascariu, iar în cadrul proiectului „Culese din Telciu” scriitorul Vasile Ernu împreună cu ilustratoarea Veronica Neacșu și cîțiva elevi ai școlii din localitate au scris și ilustrat o carte cu povești care va fi publicată în această toamnă.

Despre atmosfera de la Telciu și desfășurarea activităților ne povestesc:

ALEX LIȚĂ: Revoluția poate începe la Telciu
ANDREEA MARIA FERENȚ: I could tell from…Telciu
ADINA MOCANU: Și cum a fost, bre, la Telciu?
PAUL-GABRIEL SANDU: Cîteva gînduri despre școala de vară de la Telciu

 

Foto: Cristian Grecu

LA TEJGHEA

 

Revenim la Prăvălie cu o nouă temă pentru numărul lunii septembrie 2018!

„Cred în/Cred că…” Voi în ce mai credeți? Care sunt convingerile după care vă ghidați? Pe baza cărui set de valori luați decizii pe scurtă sau lungă durată, pentru moment sau pentru eternitate?

Ce sunt valorile și cine ni le definește în societatea contemporană? Mai merită să vorbim despre valori și principii? Cine ne organizează și ce se vrea de la noi? Cine pune norme și ne dictează viața? Să vorbim despre care persoane au privilegii și le dă dreptul să hotărască? Dar cine contează și cine nu în societatea de astăzi? Putem să vorbim despre ierarhii și cine le impune? Cât de mult avem nevoie de o gândire critică, să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri mai încolo de niște șabloane sociale?

În acest numărul vrem să găsim răspunsuri la aceste întrebări. Haideți să vorbim despre credințe, încredințări, convingeri, superstiții.

Trimiteți-ne materialele pe această temă la pravaliaculturala2017@gmail.com, până la data de 21 septembrie 2018.

Foto: Medeea Iancu

BOABE PENTRU PĂSĂRI SĂLBATICE

OLGA ȘTEFAN: încerc programe de reabilitare și arta negocierii

GABRIELA FECEORU: poezia poate intra în tribunale a intrat cu mine

OFELIA PRODAN: Fișă clinică

IULIANA LUNGU: KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie. 

LIVIU CRISTESCU: PEDALARE ÎN GOL

BILLY COLLINS: Aimless Love/Iubire fără un scop anume (traducere din engleză: Monica Manolachi)

IULIANA LUNGU: neón/off

NONI-EMIL IORDACHE: EX NIHILO NIHIL

MIHÓK TAMÁS: 3 poeme din mal sezon

MEDEEA IANCU: ARS POETICA

 

Foto: © ADINA MOCANU

LA TEJGHEA

 

Haideţi să vorbim despre ce ne împiedică, despre credință şi credinţe, despre hărnicie şi lene (în gândire, de ce nu?, de ce să fie doar poezia leneșă, nu şi gândirea?). Haideţi să vedem ce e judecata, de câte feluri este. Dar ce este prejudecata? De ce ar face ceilalți ce le spun eu sau ce consider eu că e bine, bun, adevărat, calea unică? Cât trebuie să-i ascultăm pe moşi-strămoşi și cât să ne deschidem mintea către alte orizonturi ce vor să vină? De ce cred că am dreptate?

De unde au apărut, cum au fost construite și perpetuate aceste păreri, care de cele mai multe ori își au argumentele în tradiție (“tradiția spune că..”), religie (“D-zeu a lăsat pe pământ BĂRBATUL și femeia”, “Așa se spune în Biblie”) sau în societatea în continuă dezvoltare (“Timpurile astea au luat-o razna”). Ce înseamnă să aparții, intern și extern, unei societăți, unei anumite culturi? Dacă unele dintre aceste subiecte au fost considerate tabu, acum urmează o încărcare semantică în care înțelegerea acestora creează de cele mai multe ori fantezii care alimentează ura și frustrarea, dar și interesul excesiv față de celălalt. De ce există nevoia de a pune etichete?

Trimiteți-ne textele voastre, până pe 10 iunie, pe adresa pravaliaculturala2017@gmail.com despre cum vedeți standardele sociale înrădăcinate, prejudecățile, și provocarea acestora.

Foto: © Lavinia Dragotă