Laura Poitras este o cineastă cunoscută pentru documentarele ei explozive și revoluționare, acide și bine definite, care scot în evidență subiecte puternice despre părțile întunecate ale societății contemporane. Devine faimoasă în 2015, odată cu documentarul „Citizenfour”, premiat la Oscar, despre Edward Snowden, un fost angajat al Agenției de Securitate Națională a Statelor Unite (NSA), care a dezvăluit publicului extinderea programelor de supraveghere ale guvernului SUA. Este vorba despre o mărturie provocatoare, iar filmul oferă o perspectivă intimă asupra momentului în care Snowden a făcut publice aceste informații, cu toate frământările și motivațiile care l-au făcut să ia aceste decizii. În 2016, termină documentarul „Risk” (lucra deja la el în timp ce filma materialul despre Snowden) în care explorează viața și activitățile controversate ale lui Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, lăsând la vedere dilemele etice și legale avute de acesta și echipa sa în procesul de divulgare a informațiilor clasificate. Vorbim, deci, despre o regizoare care intră incisiv în măruntaiele instituționale cu un curaj uimitor și cu instrumentele cinematografice pentru a documenta fața nevăzută a organismelor aflate la putere.
Cu ultimul ei documentar „Toată frumusețea și durerea”, din 2022, ne arată o lume fără limite sau ornamente, prin mărturiile fotografei Nan Goldin, cu accente pe aspecte intime și activismul ei, care se intersectează cu experiențele colective traumatizante. Documentarul urmărește viața lui Goldin, cu vulnerabilitățile și eșecurile ei, pentru că în orice există frumusețe și durere, conjugate într-o formulă permanent paradoxală. Artista este cunoscută pentru fotografiile sale de tip documentar, bazate pe aspecte din comunitățile marginalizate. Trecutul acestei femei este marcat de imagini de o forță estetică și momente de anxietate ce trimit la etape importante din existența artistei într-un New York underground. În plus, propriile mărturii subliniază căutarea unor noi modalități artistice de a face vizibile subiecte tabu, dar și dorința de a trăi în libertate.
Totodată, Laura Poitras surprinde forța și curajul lui Nan Goldin în lupta constantă pe care o duce pentru supraviețuirea ei psihologică. Renunță la sinucidere, reușește să scape de droguri, dar și de dependența provocată de consumul de Oxycontin, un opioid utilizat pentru tratamentul durerii. În spatele acestei mărci se afla familia Sackler, care a dezvoltat un plan pentru a influența medicii să prescrie medicamentele lor, cum ar fi Valium, și a creat stimulente financiare pentru reprezentanții medicali de vânzări. Ca urmare, oamenii au devenit dependenți de opiacee, iar, astfel, s-a ajuns la o criză gravă de sănătate în Statele Unite și la moartea a numeroase persoane din cauza supradozelor cu Oxycontin.
Scenele de forță sunt acelea în care Nan Goldin se alătură unui grup de activiști și împreună reușesc să confrunte familia Sackler prin proteste desfășurate în muzee. Scopul lor era să convingă instituțiile să renunțe la donațiile oferite de această familie influentă, cunoscută pentru acțiunile de filantropie și mecenat.
Documentarul arată cum imaginația, activismul și curajul pot schimba istoria. Există scene care ne rămân fixate pe retină, cum ar fi sesiunea de zoom în care membrii familiei Sackler sunt forțați să vadă chipurile și să audă poveștile unor mame care descriu moartea copiilor lor. Poitras construiește diferite intrigi în acest documentar, eficiente la nivel narativ. Trecutul lui Goldin este refăcut din diferite fotografii, ca și cum ar fi vorba de un puzzle, părți din conștiința ei, evidențe clare ale procesului de memorare, pe alocuri dificil și dureros.
În „Toată frumusețea și durerea” există salturi temporale, cu secvențe în care se trece de la personal, la politic, pentru că există momente de confuzie, durere și traumă, cu incidență asupra personalității individuale, însă mereu e loc pentru speranță și responsabilitate colectivă.
Un documentar greu de uitat, un exemplu despre cum se poate schimba ceea ce pare imposibil, o încurajare și un apel la activism. Deschide o zonă fertilă de dialog, prin explorarea subiectelor referitoare la lupta activiștilor care își expun libertatea prin acțiuni de sfidare a puterii politice și economice. Și Poitras folosește o formă artistică în care detaliul fotografic învăluie privitorul într-un mod personal și emoțional, ce amintește de conceptul „punctum” al lui Barthes. Acesta susține că o imagine poate fi mai mult decât o reprezentare a realității, poate provoca o gamă largă de reacții și asocieri.
ADINA MOCANU este profesoară la Departamentul de Arte și Media al Universității din Craiova. Are un doctorat în studii culturale la Universitatea din Barcelona.