Haideţi să vorbim despre ce ne împiedică, despre credință şi credinţe, despre hărnicie şi lene (în gândire, de ce nu?, de ce să fie doar poezia leneșă, nu şi gândirea?). Haideţi să vedem ce e judecata, de câte feluri este. Dar ce este prejudecata? De ce ar face ceilalți ce le spun eu sau ce consider eu că e bine, bun, adevărat, calea unică? Cât trebuie să-i ascultăm pe moşi-strămoşi și cât să ne deschidem mintea către alte orizonturi ce vor să vină? De ce cred că am dreptate?
De unde au apărut, cum au fost construite și perpetuate aceste păreri, care de cele mai multe ori își au argumentele în tradiție (“tradiția spune că..”), religie (“D-zeu a lăsat pe pământ BĂRBATUL și femeia”, “Așa se spune în Biblie”) sau în societatea în continuă dezvoltare (“Timpurile astea au luat-o razna”). Ce înseamnă să aparții, intern și extern, unei societăți, unei anumite culturi? Dacă unele dintre aceste subiecte au fost considerate tabu, acum urmează o încărcare semantică în care înțelegerea acestora creează de cele mai multe ori fantezii care alimentează ura și frustrarea, dar și interesul excesiv față de celălalt. De ce există nevoia de a pune etichete?
Trimiteți-ne textele voastre, până pe 10 iunie, pe adresa [email protected] despre cum vedeți standardele sociale înrădăcinate, prejudecățile, și provocarea acestora.
Foto: © Lavinia Dragotă