De ce nu? (Scurtă pledoarie pentru egalitate)

OANA BĂLUICĂ   România este, din nefericire, o țară în care tabuu-rile nu doar că există într-un număr mare, dar sunt și foarte aprig apărate atunci când totuși se discută (marginal, uneori, alteori din pur interes politic) despre ele; trăind în România, ai impresia uneori că, de fapt, nu există nicio problemă, este cea mai egalitaristă, fericită și prosperă țară din univers. În esență, lucrul se întâmplă pentru că problemele importante rareori se află în dezbatere, publicul preferând senzaționalismul, spectacolul și comicul ieftin, pseudo-problemele și discuțiile prezentate la tv. Nu există în România discriminări frapante pe bază de gen, clasă …

Tabuuri și marginalizare

CĂTĂLIN GHIȚĂ   (Fragment din volumul Coliba din mijlocul palatului. Frica și marile idei, în curs de apariție) În lucrarea sa seminală, intitulată, incorect politic din perspectivă contemporană, Totem und Tabu: Einige Übereinstimmungen im Seelenleben der Wilden und der Neurotiker (Totem și tabu: Asemănări între viața psihică a sălbaticilor și a neuroticilor, 1913), Sigmund Freud observă că termenul polinezian utilizat în mod curent astăzi pentru a exprima restricții și inhibiții comportamentale are două conotații diferite: „Pe de o parte pentru noi înseamnă sacru, consacrat, iar pe de altă parte dezagreabil, periculos, interzis, necurat” (1991: 30). Antonimul său ar fi alt …

Să scriu despre ce nu vorbesc…

ALINA GIOROCEANU   Nu sunt persoana potrivită pentru a vorbi despre ce nu se vorbeşte. Nici măcar despre a scrie despre ce nu vorbeşte. Fără greutatea pudorii, a convenţiei sau a interdicţiei sacrale, în primul rând eu nu vorbesc despre o mulţime de ce-uri, despre acelea care se vor făcute, nu vorbite. Apoi, mai ales, despre ce-uri de care trebuie să te apropii cu delicateţe, să ai grijă să nu se împrăştie şi să se piardă precum fulgii păpădiilor atunci când inspiri aerul care le înconjoară. Mi-e teamă de acel curent de aer fonator căruia modulările, imploziile şi exploziile interioare …

Frică de a vorbi deschis

CRISTIAN GRECU   Există o chestiune care mă deranjează, uneori, dar încerc să-i dau de capăt și să-i înțeleg rădăcinile. La urma urmei, dacă îți asumi că ai fi un radical, trebuie să iei problema de la rădăcină (doară asta-i este și etimologia cuvântului „radical”, din latinescul „radix” – rădăcină). Și ce mă deranjează este acest tabu al discuției despre probleme psihologice individuale și sociale. Chiar dacă, să zicem, mulți dintre noi avem prieteni care vorbesc (aparent) deschis despre ceea ce îi deranjează, diverse episoade neplăcute prin care trec, despre stres, anxietate, deprimare, depresie, în fine, despre acele lucruri care, …

În amintirea rochiilor din viața mea

  GABRIEL MAGER   Eram un băiat de opt ani îmbrăcat în rochia de bal a mamei mele și mă uitam la Sailor Moon, încuiat în camera din casa bunicilor. Când mă schimbam în fată, aveam mereu grijă să încui ușa, pentru că părinții preferau să fiu băiat tot timpul. Familia mea avea o relație specială cu hainele. Bunică-mea păstra cu sfințenie toate hainele noastre pe care le purtasem în diverse perioade ale vieții, preferând să le înghesuiască în dulapurile casei, în loc să le dea uitării, transformând locuința într-un veritabil muzeu vestimentar al familiei. Mereu m-am întrebat de ce …

Despre un tip de tabu la confluenţa dintre asiatici şi europeni. Câteva sugestii şi opinii despre Tantra Yoga

ROMULUS G. MOLDOVAN   Tantrismul este o practică veche, considerată tabu pentru mulţi chiar şi în India, ţara care a dat umanităţii o cultură milenară sublimă. Dar cei care au reuşit să practice, măcar câteva tehnici, sunt bucuroşi să împărtăşească o experienţă care e atât de trasfiguratoare încât încape anevoie într-o expoziţie de cuvinte şi idei telegrafice. Cum putem, aşadar, să împărtăşim simpatia noastră pentru un tabu, cum să relatăm experienţe care sunt considerate reprobabile de multe doamne şi domni venerabili care le-au făcut deja pe toate şi acum fac inventarul faptelor noastre? Ne vom rezuma aşadar la sugestii şi …

Depresiile: Robert Burton și iluzia neurobiologiei

SERGI SOLÉ PLANS   Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Plouă. Tristeți nedeslușite-mi vin, doar toată durerea ce-o simt n-o simt în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Și altoită pe ființa mea imensa lume cu toamna și cu seara ei mă doare ca o rană. Spre munți trec nori cu ugerele pline. Și plouă. Lucian BLAGA, Melancolie   Depresii, căci sunt multe. Depresia nu este o singură stare cu o cauză și un tratament stabilite. A fi depresiv nu înseamnă a fi cineva debil care are nevoie de pastile pentru a …

Sunt eu toate acestea?

NINA BĂLAN Primul impuls este să răspund: nu știu. Pentru că nu am termen de comparație. Nu am fost niciodată altceva decât român. Nu am fost neamț sau ungur sau italian. Nu știu cum m-aș simți dacă aș fi american. Sau francez. Ei cum se simt? Mai mândri? Mai deprimați? Mai veseli sau mai onești? Ceea ce știu este însă ca urăsc clișeele. „Românii sunt hoți”. „Românii sunt generoși”. „Românii sunt primitori”. „Românii sunt lași”.  Sunt eu toate acestea? Cât din personalitatea mea de adult este tributară identității etnice? Identitate pe care mi-am asumat-o, de care nu mă dezic în …

Singurul cerșetor pe care-l prețuiesc…

IONEL BUȘE Pornind de la ideea că democrația este insuficientă, dacă pleacă numai de la interese, ea trebuie să îndeplinească criteriul angajamentului moral în cadrul unui civism întreținut de valori, noi ce democrație construim cu morala pe care am moștenit-o? Dacă românii își au, mai curând, strămoșii în comunism decât în daci (via Lucian Boia), înseamnă că etica acestei religii politice mai stă încă la temeiul democraturii noastre. Câștigând detașat alegerile parlamentare, la care mulți oameni dezamăgiți nu s-au prezentat la urne, pe un program populist și pe alocuri naționalist, partidele unor grupuri de interese (celelalte grupuri de interese se …

Nici în ziua de azi nu prea înțeleg…

CRISTIAN GRECU Ehh, la mine e un pic dubios să răspund la întrebare. Din simplul fapt că eu sunt, de fel, o corcitură. La prima vedere, jumătate român, jumătate maghiar, lucrurile se complică o dată ce mergem în jos spre bunici, străbunici și așa mai departe. Dinspre mama, pe lângă „sânge” unguresc, am și de evreu și de șvab. Dinspre tata, bate vântul de machidon și de italian. Bunica din partea tatălui e destul de italiancă, o chema Lia Piso, până să se căsătorească cu bunicul. Ea se dă mare că pe una dintre soțiile lui Iulius Cesar o chema …