ADINA MOCANU este profesoară la Departamentul de Arte și Media al Universității din Craiova. Are un doctorat în studii culturale la Universitatea din Barcelona.
E început de iulie, iar teatrul din Craiova devine locul tinerilor artiști. Ba chiar al tuturor generațiilor. E un amestec frenetic de idei și pasiuni, concentrându-se în patru zile complete de festival, în perioada 4-7 iulie, cu un titlu esențial Theater Networking Talents (mie mi-ar plăcea să-l traduc așa Teatrul conectează talente), organizat de Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova și Departamentul Arte și Media din cadrul Facultății de Litere al Universității Craiova. Prin intermediul teatrului, artiștii se întâlnesc, pot învăța unii de la alții, pot începe noi proiecte în diferite instituții teatrale din țară, dar și experimentează reacția publicului la spectacolele pe care le-au realizat. De cele mai multe ori, uităm să ne apreciem unii pe ceilalți și să căutăm inspirație dincolo de propriul nostru grup sau zonă de influențe. Și nu doar asta!
În centrul ediției de anul acesta au fost șase spectacole regizate de absolventele facultăților de teatru din România și Polonia. Poate că e pentru prima dată în România când pe o scenă a unui teatru național sunt prezente laolaltă atât de multe spectacole regizate de femei. Lucru îmbucurător, având în vedere că mereu este o reticență față de spectacolele realizate de femei. În primul rând, e evident că există paradigme culturale într-o continuă schimbare, iar formele artistice incorporează subiecte și teme de actualitate văzute din diverse perspective. Pentru cei care nu au avut ocazia să le vadă, le reamintesc aici:
Cutremur în Londra, de Mike Bartlett, regia Dora Dobrovszki (master, Universitatea de Arte Târgu-Mureș)
Little Light de Alice Birch, regia Mara Bugarin (licență, UNATC București)
Mercury Fur de Philip Ridley, regia Teodora Florea (master, UNATC București)
Peștii dorm? de Jens Raschke, regia Tania Drăghici (licență, UNATC București)
Richard III, după William Shakespeare, regia Denisa Hălăngău (licență, Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca)
Season in the light, dramaturgia și regia Aleksandra Bielewicz (master, Academia Națională de Arta Dramatică din Varșovia, Polonia)
Nu am putut ajunge la toate spectacolele, însă din ce am putut vedea, pot spune că, pe lângă calitățile interpretative, se dezvoltă și o gândire critică prin prisma textelor alese, chiar dacă de cele mai multe ori ne plângem că aceasta lipsește. Să nu uităm că actul artistic nu înseamnă doar privire și plăcere, mai implică reacții și discuții.
Și aș vrea să rămân în sfera discuțiilor, pentru că în fiecare zi, în foaierul teatrului, au avut loc dezbateri, moderate de Iulia Popovici, cu scopul de a pune sub lupă și alte aspecte mai puțin vizibile, însă foarte importante despre teatrul 2.0 și noile tehnologii, teatrul de copii și teatrele minoritare, problematizări legate de statutul actorilor în instituțiile de stat, dar și cele private. Cum era evident, s-a discutat și despre precaritate și lipsa unor resurse financiare pe termen lung care împiedică tinerii artiști să-și poată continua activitatea creativă.
Cu toate că s-a conturat o breaslă în jurul regizorilor de teatru, mi s-a părut o idee excelentă ca o seară să fie dedicată și regizorilor de film. În acest an, filmele proiectate provin de la diverse școli din țară (UNATC, București; Departamentul Arte și Media, Universitatea din Craiova; Universitatea Sapienția și Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj), iar selecția a fost făcută de Andrei Rus. Trebuie neapărat să menționez numele lor, deoarece sunt convinsă că vor avea ceva important de spus în următorii ani. Dar, mai întâi, vreau să vă mai spun ceva! Am rămas plăcut surprinsă când am observat că sunt din ce în ce mai multe femei în acest spațiu cinematografic, cu filme îndrăznețe și deștepte atât din punct de vedere conceptual, cât și în ceea ce privește structura narativă sau abordarea cinematografică. De aceea, doamnelor și domnilor, țineți minte aceste nume: Teona Galgoțiu, Mihai Dobre, Alina Gheorghe, Mikola Csengele, Vlad Popa și Hana Stroe.
Nu aș vrea să trec mai departe, fără să spun câteva cuvinte despre noua revistă de film, Derive, lansată recent la București, promovată și în cadrul festivalului. Mi se pare o publicație bine gândită și structurată, destinată unui public larg interesat de cinema, care abordează înțelegerea filmelor prin prisma experiențelor personale și colective. Mai ales că acest prim număr explorează filmul Jeanne Dielman, 23, quai du Commerce, 1080 Bruxelles, de Chantal Akerman, o regizoare relativ puțin cunoscută în spațiul românesc, care merită o dezbatere amănunțită în jurul ideilor și concepțiilor ei feministe.
Revenind la teatru, invitatul special al acestei ediții a fost Ivan Vîrîpaev, renumit pentru piesele sale provocatoare și complexe, care a ținut câteva ateliere pentru publicul prezent la festival. Ar trebui să spun că, fără să pară o critică, cel puțin pentru mine, ar fi fost și mai interesant dacă, într-una din seri, ar fi existat un dialog între un regizor sau o regizoare din România și Vîrîpaev. Consider că, astfel, ar fi fost puse în evidență trăsături din diverse contexte și alte viziuni artistice. Totuși, profit de acest moment, ca să menționez că interpretarea consecutivă pe care a făcut-o Raluca Rădulescu, de-a lungul acestor ateliere și discuții, a fost excelentă. Munca traducătorilor e mereu lăsată în spate și aș vrea s-o elogiez în scris!
Aș dori să nu trec cu vederea peste spectacolul, Băgău, după romanul Ioanei Bradea, regizat de către Cristina Giurgea, care a câștigat concursul de tineri regizori și scenografi români, ediția a XI-a, organizat de naționalul craiovean. Îl văzusem deja, în stagiunea anterioară, chiar în săptămâna în care bunicul meu a murit și mi-a făcut bine să mă refugiez în teatru. Tot pe lista spectacolelor pe care aș vrea să le văd în următoarea perioadă, ar fi de adăugat și gen.snowflake, realizat de masteranzii Facultății de Teatru din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, sub îndrumarea regizorului Bobi Pricop.
Nu în ultimul rând, mi se pare important să subliniez prezența spectacolelor absolvenților programului de actorie al Departamentului Arte și Media de la Universitatea din Craiova. Unul dintre acestea a fost verSET 23, un spectacol de licență după Marius von Mayenburg, coordonat de profesoara Haricleea Nicolau, iar celălalt Situația, după Tudor Mușatescu, în regia lui Darko Huruială, în cadrul unui nou teatru independent din Craiova.
Aceste zile de festival au fost pline de momente interesante (le apreciem și pe cele informale, pe superba terasă a teatrului!) în nenumărate rânduri, cu invitați din țară, dar și din străinătate, alături de oameni dedicați și pasionați care s-au bucurat pe îndelete de acest eveniment.
Organizarea a fost remarcabilă, datorită unei echipe minunate, de la cei implicați în comunicare și PR, la tehnicieni, plasatori, fotografi, cameramani sau voluntari. Și, desigur, toată admirația pentru Bobi Pricop și Monica Felea, care au reușit să gestioneze extraordinar acest proiect.
În încheiere, aș mai spune doar că sunt fericită că există deschidere și sprijin din partea directorilor Alexandru Boureanu și Vlad Drăgulescu, care mereu au calitatea de-a te face să-ți îndrepți privirea spre Craiova. De-abia aștept să ne revedem la anul! Chapeau!
Fotografii de:
Albert Dobrin @albertdobrin
Cosmin Kleiner @cosminkleinerphotographer