Citizen: An American Lyric

CLAUDIA RANKINE este o scriitoare americană de origine jamaicană, autoare a cinci volume de poezie, două piese de teatru și nenumărate eseuri. Volumul Citizen: An American Lyric, un puternic testament al efectelor individuale și colective ale rasismului în societatea americană actuală, a ajuns finalist la National Book Award în anul 2014, și singurul volum de poezie pe lista New York Times Bestsellers. În prezent Rankine predă poezie la Yale University.

Traducere din engleză: DANIELA HENDEA

Claudia Rankine reads from Citizen: An American Lyric

 

Stai pe întuneric, în mașină, urmărind cum e-nghițită de viteză strada cătrănită; el îți spune că decanul îl obligă să angajeze pe cineva de culoare, când sunt în jur atâția scriitori buni.

Te gândești că poate acesta e un experiment și tu ești testată sau insultată retroactiv sau ai făcut ceva care transmite că e firesc să purtați această conversație.

De ce te simți okay să-mi spui asta? Îți dorești ca lumina semaforului să se schimbe în roșu sau să se declanșeze o sirenă a poliției, ca să poți apăsa puternic pe pedala de frână, să izbești mașina din fața ta, să fiți propulsați înainte atât de repede încât fețele amândurora să fie expuse vântului.

Ca de obicei traversezi momentul cu anticipata retragere a ceea ce s-a spus înainte. Nu numai pentru că o confruntare provoacă bătăi de cap. Ci pentru că ai o destinație care nu include pretinderea că acest moment este nelocuibil, nu s-a mai întâmplat, că înainte nu e parte din acum în timp ce noaptea se întunecă și timpul se scurtează între unde suntem acum și încotro mergem.

 

You are in the dark, in the car, watching the black-tarred street being swallowed by speed; he tells you his dean is making him hire a person of color when there are so many great writers out there.

You think maybe this is an experiment and you are being tested or retroactively insulted or you have done something that communicates this is an okay conversation to be having.

Why do you feel okay saying this to me? You wish the light would turn red or a police siren would go off so you could slam on the brakes, slam into the car ahead of you, be propelled forward so quickly both your faces would suddenly be exposed to the wind.

As usual you drive straight through the moment with the expected backing off of what was previously said. It is not only that confrontation is headache producing; it is also that you have a destination that doesn’t include acting like this moment isn’t inhabitable, hasn’t happened before, and the before isn’t part of the now as the night darkens and the time shortens between where we are and where we are going.


din volumul Citizen: An American Lyric, Graywolf Press, 2014

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *