Band I

Vlad MOLDOVAN – n. la 9 noiembrie 1981 la Baia Mare. Redactor la revista „Steaua”. A publicat poeme şi articole în revistele literare „Familia”, „Vatra”, „Apostrof”, „Poesis”, „Discobolul”, „Echinox” ş.a. Poeme în antologiile: La Neagra (2007), Literatura tînără (2007), Nasturi în lanul de porum (2008), Lunga noapte a liricii româneşti tinere, Rumänisches Kulturinstitut, Berlin, (2009). Debut editorial cu volumul Blank, Editura Cartea Românească, 2009. Al doilea volum de poeme îi apare în 2012 – Dispars la Cartea Românească. În 2017 apare Glitch (Charmides) – cel de al treilea volum de poezie. 2018 – Band 1, antologie 1998-2018, ed. Fractalia.

 

AGEDI

Fac niște
evaluări
transversale
le vezi discret
în dreapta jos
cu fonturi transparente
Toată viața nu am vrut să fiu decât paznic la Colegiul Tehnic
din suburbia industriilor – în august când bate lumina schimbării.
Viranele și squaruri, viile părăsite, garduri în 80 proaspăt vopsite.

Copacii care au crescut aici. Luna de 5 amiaze în august și vegetația. Liniștea. Turnurile de apă în jurul cărora se agită porumbeii din sate. Nu pot ei zbura cât pot eu ierta. Pământul de pe pantă și fierăria care stă să se prăbușească în gol. Câtă fericire doamne câtă libertate. La la land.

Dar ceea ce părea cel mai ușor
s-a dovedit imposibil pentru mine.
Doar din acea tihnă s-ar fi putut
realiza transmutația sau revelația.

 

Izvorul peste tot

Când trec pe pod nu desluşesc apa
izvorul peste tot
bate soarele prin încreţeli şi vârtejuri imposibile
aşa se desface printre pietre
se uneşte la mal
lasă despărţituri pe un colţ teşit
dar nu şovăie la crengile măslinii
pentru că slăbiciunea sa e suptă înapoi
acolo unde ar trebui să se deschidă
aici unde e trafic pe neaşteptate
din pete şi oscilaţii
iese cât să se tulbure până
cade mai jos pe lângă strâmtori
dincolo de ce pot vedea cu ochii
până ce ochii spun nu
şi se întorc în altă parte.

 

Începătorul

Noaptea, cât e răcoare pe mal,
cât televizorul străluce până pe terasă
şi se ascund ţiparii în umbra podeţului,
noaptea, cu ceţurile trecătoare prin crengi
lângă văioaga ascunsă, unde
adulmecă puietul,
orice chiţăit reverberează – tu
poţi găti ceva pentru că oaspeţii, au spus rămânem
şi noaptea asta.
Poate întuneric, dar dincolo tu cauţi ardeii în
cămară, cred că te uiţi prin toate plasele
Am spus că mă plimb şi am rămas mai mult
afară, să mă gândesc
la Alecsandri şi la Coşbuc
şi la Goga.
E 2007 şi mă pufneşte râsul, mă gândesc
la Vasile la George şi Octavian.
Poştalionul zdrăngăne pe drumul de pietriş
în 2 minute mă înalţ la 5 metri
şi fac pluta.

 

Încă iubesc lumea pentru că iubesc muzica

Șterge ritmul acela
cu acesta
din căști
și deci la bază,
chiar lângă mine
care sunt o virgulă,
o incluziune.
Se ridică
alternanţe de aer
poticneli de alamă
spumele iubirii
direct intricate
spontan împinse
spre fus de biţi
reticulaţi
puncte și oscilaţii,
engrame dosite ca sufletele
pe vârf de pick-up
Prin linia de laser
E frumos
aici
acum bate vântul
acum se cască hăul fără chip
acum se încolăcesc fotonii
în spirale legănate
ele cad pe de lături.

Mă-drept cu friganeaua
la gură,
mai mult somatic,
spre cămară
din tindă în
loc obscur
să caut murături.
Corpul meu –
acum altul în ani-
întinde mânuţa
dar nu ajunge.
E un raft atât de sus
în care ai ascuns ceva.
E valul imens de numere
complexe codând
codând
potenţe
și cântă.

 

Timpuri moderne

Pentru clubul în construcţie

     şi al său Ambelaj

Timpuri moderne
care nu mă lăsaţi
să evoluez
ce aţi mai scrijelit
pe băncuţă?

Aţi pus o inimioară
ceea ce e destul de greu
cu un briceag pentru că se
blochează la fiecare fibră
din lemn şi face
zig-zag.

Timpuri moderne
aveţi milă
şi nu mă lăsaţi fără
ţigări!
În loc de buchete
am ales parcela asta de buruieni
nici soarele nu trece de ea –
pentru voi timpuri
pidosnice
o selvă tomnatică
deasupra unei uliţe
unde m-aţi pus să
aştept rata.

Oh nu lăsaţi autobuzul
să întârzie în colb!
Pe mine mă găsiţi la
ieşirea din cătun
gungurind de plăcere
în căldura Arizonei.

Timpuri moderne
eu nu lucrez nimic.
La jurnal au spus
reflux
dar eu nu lucrez
de luni – mă plimb
printre dealuri
şi mi se face rău.
Gospodăriile nu mă
impresionează
rondoul cu dalii
de la primărie
nu mă impresionează
fântânile în care ţin
apă nu.

Timpuri moderne –
departe de drumul naţional
tot mai puţini
distribuitori grăbiţi
când apare luna.
Iepuri speriaţi
pe câmpiile combinatului
mormoloci din fosfor
în bălţi
păsări mânate
de vânt.

Timpuri moderne
aşteptaţi să sar
şanţul
şi ce e
dincolo de el
al vostru
să fie!

 

Viață de noapte

Ca și cum timpul trece. Un ocean se
înfățișează sub nori; scufundat în argint și aur stins.
Aduce cu sine noapte și zi.

Ca și cum fiecare contur în deschis
ar fi încremenit, culorile norilor umplu
oceanul.

Cu fiecare sărut așezai delicat raza lunii
împrăștiai lumina stelelor în depărtări.

Și acum, ce arde înlăuntrul meu?
Ce lumină nemișcată în cerul încleștat?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *