ADINA MOCANU este profesoară de limbi străine. A terminat un doctorat în Științe umaniste la Universitatea din Barcelona. Face cercetare în studii culturale la aceeași universitate. E interesată de studii de gen, teorie feministă, teorie politică, studii despre copilăriei și literatura comparată.
Veus al ras, de Sebastià Perelló, ed. Club Editor, 2017.
În 1998, sub coordonarea traducătoarei Janei Balacciu Matei, se înființează colecția de cultură catalană, la editura Meronia, consacrată traducerii operelor scriitorilor catalani în limba română. În fiecare an, aceasta se îmbogățește cu volume din autori catalani remarcabili. Până în prezent, această colecție are peste 40 de titluri din scriitori de primă mărime: autori clasici precum Ramon Llull, figura cea mai importantă în cultura catalană, dar și scriitori contemporani precum: Blai Bonet, Jaume Cabré, Maria-Mercè Marçal, Miquel Martí i Pol, Joan Francesc Mira, Quim Monzó, Carme Riera, Mercè Rodoreda, Ramon Solsona, printre alţii.
Cea mai recentă apariție, în limba română, este romanul lui Sebastià Perelló, Veus al ras (Voci în intemperii) care a fost lansat pe 2 decembrie la Barcelona, în prezența Mariei Bohigas Sales (editoarei volumului în catalană), a lui Izaskun Arretxe (coordonatoarea principală a departamentului Literatura și Gândire al Institutului Ramon Lull) și a însuși autorului. În plus, a participat și traducătoarea romanului, Jana Balacciu Matei, prezentă la Barcelona cu ocazia decernării Premiului pentru cea mai bună traducere literară, publicată în anul anterior, pentru volumul Llibre de meravelles (Cartea Minunilor, ed. Meronia), de Ramon Llull, din partea Fundației Ramon Llull. Premiul a fost acordat de Guvernul din Andorra. Discuția a avut loc în cocheta librărie La impossible, din centrul Barcelonei, într-o atmosferă caldă și ludică. Această lansare a fost cu totul specială pentru că Veus al ras / Voci în intemperii este primul roman al lui Sebatià Perelló tradus în limba română, cu un sprijin financiar din partea Institutului de Studii Baleare din Mallorca (Institut d’Estudis Baleàrics). Ba mai mult, este pentru prima data când este tradus într-o limbă străină.
Sebastià Perellò, născut la Costix (Mallorca) are o lungă traiectorie literară și un prestigiu în lumea academică. Este profesor de literatură la Universitat de les Illes Balears (Universitatea Insulelor Baleare), dedicându-se, în special, literaturii de călătorie. Debutează în anul 2000, cu volumul de povestiri scurte Exercicis de desaparició / Excerciții de dispariție (Di7), urmat de un altul în 2004, Mans plegades / Mâini încrucișate (Empúries, 2004). Publică patru volume de poezii, La set / Setea (El Gall, 2007), Percaceries / Rămășițe (Lleonard Muntaner, 2010), Talls d’ombra / Felii de umbră (Lleonard Muntaner, 2012) și Amb la maror / Mare învolburată (Lleonard Muntaner, 2017), dar și romanele: Pèls i senyals / Cu de-amănuntul (Empúries, 2008) și Veus al ras / Voci în intemperii (Club Editor, 2017).
Vorbim despre un autor complex, prolific, cu un discurs profund care are în centru un amestec de senzații, gânduri, tăceri, sunete ce sunt puse în valoare printr-un limbaj de o finețe stilistică. Creațiile literare ale lui Sebastià punctează reîntoarcerea, căutarea continuă a înțelesului, o perspectivă sisifiană care-și lasă amprenta pe cititor, atrăgându-l constant în rizomii limbajului literar. În timpul prezentării de carte de la Barcelona, autorul ne-a mărturisit, printre altele, că în romanul lui limbajul are o importanță deosebită, mai ales că este vorba doar de două personaje, un cuplu, iar “dialogul” dintre cei doi este, de fapt, un monolog al nebuniei. D. Sam Abrams, un critic literar apreciat în lumea culturală catalană, a scris în prefața cărții următoarele:
De-a lungul a 35 de capitole nenumerotate, divizate în 132 fragmente, cu și fără întreruperi între ele, se construiește minunatul și înfricoșătorul text care, într-un mod sinuos și întretăiat, atinge o infinitate de teme și probleme ce sfârșesc prin a se întrețese spre a alcătui un întreg discurs despre situația limită a condiției umane în riscanta și instabila lume contemporană. (p. 9)
Voci în intemperii este un roman impregnant de poezie, în care frazele sunt minuțios construite, ne tulbură, ne întoarce la liniște, ne transformă în ceea ce vrem sau nu să ne imaginăm, ne învăluie într-o lume bizară și ne dezvăluie o atmosferă hipnotizantă. Cei care vor să-i descopere creația literară a lui Sebastià Perelló, sigur vor rămâne impresionați de articularea lingvistică din textul acestui scriitor. Iar cei mai îndrăzneți se vor aventura în lecturarea unor fragmente precum acesta:
Dacă am să aflu că nu mie vrea să-mi murmure, că întâmplător e așa, doar murmur de frunze în adierea vântului sau apă lină curgând sau dacă aflu că tot acest zumzet mă caută sau e doar o ploaie măruntă, gângurit în care sunt încifrate cele mai amare cuvinte, cele care or să-mi roadă măruntaiele, scrâșnete și pufnete, și nu contează dacă în acest foșnet o să mă sufoc, în afonia de neînțeles, fiindcă nu trebuie nimic înțeles, nu, doar sã-ți pierzi mințile, și cine știe dacă nu vrea să latre la mine sau să mugească, precum marea, dacă nu-i un strigăt să mă vâneze și sã-mi jumuleascẵ zilele, să le lase golașe, că totul se duce-n zgomote, mațe ce chiorăie îmbufnate, voce plămădită în țipăt și-n muget, în tumultul strident al mugetului și grohăitului, ferește-te de apa lină și de mâță blândă, fiindcă nu țipă niciodată, nu, uneori acest falset, de cocoș sau behăit de caprã, dar țipete și hărmălaie, nu. Nici când amenință, prin țipete, nu e mai mult decât o agitație goală, biciuiri afone, un torent de voce prefăcut și tu ciulești urechea. (p.29)
Este o carte care merită “citită și re-citită până ni se desface în mâini”, așa cum ne sfătuiește D. Sam Abrams în prefața cărții. Fără pauze și-nconjurați de tăcere!