VLAD SERDARIAN este câștigătorul din 2018 al premiului pentru debut „Alexandru Mușina”.
berghain bouncer
The Berlin Wall has now been down longer than it was up.
5 februarie 2018
pielea străvezie a dimineții supra-întinsă peste oraș
pășesc ocolind centrii nervoși ai caldarâmului.
turnul e aproape
lumina se strecoară prin ochiurile plasei metalice
încălzind treptele.
mă descalț
urc în vârf
pe platformă.
tineri pistruiați încolonați
în fața zidului
capete plecate
porumbei dau rotocoale
stârnind gelozii
pe stânga.
în dreapta:
s-au trezit doar stăpânii de câini
labradori negri udă
desenele de pe zid.
deschid condica
fac semn spre prima pereche
și încep ziua:
voi nu!
patinatorul
ziua a plouat
noaptea a-nghețat
iarna patinoar ne-a dat.
castane glazurate se izbesc de
mașinile se hârjonesc
metal pe metal sticlă pe asfalt
și în această atmosferă tensionată
se aude din capul străzii lama patinatorului.
deși e abia al treilea an
îl așteptăm excitați
visăm la costumul lui lycra grena
casca cu flăcări
și chiar fără susținerea comercială
a unui moș crăciun nicolae
sau a unui sfânt valentin
construiește solid o tradiție
în care oamenii alunecă hipnotizați
pe treptele poleite
trosc
tibii falange ulna și radius
patinatorul ne duce în mari acvarii
de ghips
unde petrecem luna februarie
fără să vorbim
holbându-ne unii la
în final vine
ploaia
ne topește carcasele
și toți ne întoarcem acasă
super-îndrăgostiți.
sacrificii
la marginea junglei
fumul dansează în ceață
pocnetele bunicii alungă maimuțele.
scoate bilele coapte din jar
cu mâinile goale
curăță spuza cu frunza bananei
le aranjează pe soclul de sacrificiu
bibelouri.
se-ntoarce spre chicotele
așezate semicerc poziții de teatru
ridică toporul de piatră
închide ochii
și izbește la nimereală
din întoarcere.
bubuitura a speriat
găinile da pisicile nu
copiii în cor iu-huu
mierea îngălbenește
lama
se scurge peste orbitele astupate cu lut
degetele murdare scobesc
ce bun!
bunica zâmbește
încă patru gustări așteaptă
hârcile dușmanilor mei:
răducu, vasi, emi și andrei.
+/-
un buldog urmărea un pitbull tigrat
poarta rămăsese deschisă
dinăuntru curgeau
valuri de liniște se spărgeau în asfaltul trotuarului
și crengile unui smochin îmi făceau semne
am intrat
tenișii s-au afundat în răcoare
din câțiva pași eram până la genunchi
am întins mâna după câteva fructe
chiar dacă o ghilotină avea să-mi reteze degetele
a fost o cursă
bănuiam
oxitocină
când vreau să mă îndrăgostesc mă văd cu o fostă colegă
fixez
ce mâini subțiri ce piele albă
mă uit prin tricoul transparent la animalul ei cum respiră
până mă
și mă prind exact în clipa aia
trebuie să tragi când mușcă
totul pentru momentul când îți intră cârligul în bot
apoi începi să te împleticești pe străzi uneori vine
o săgeată de luciditate
hai mergi important e să te îndepărtezi cât mai mult
să strângi din dinți vreo patru cinci zile
și cam pe weekendul viitor când te trezești
o să-ți fi trecut
hai acasă