Filmul de animație japonez “Scarlet” regizat de Mamoru Hosoda a ajuns și în cinematografele din România la câteva luni după premiera internațională a anime-ului. Regizorul Hosoda mai este cunoscut de asemenea și pentru celelalte filme ale sale: “The Girl Who Leapt Through Time” / “Toki wo kakeru shojo” (2006), “Copiii lupului” / “Okami kodomo no ame to yuki” (2012), “Belle” / “Ryû to sobakasu no hime” (2021). Scenarist, nu doar regizor Mamoru Hosoda creează povestea narativă în mare parte din filmele sale. Filmul “Belle” s-a bucurat și de dublajul în limba română.
Mamoru Hosoda a fost puternic influențat de animațiile pe care le-a văzut în anul 1979. Două dintre acestea ar fi: “Anne of Green Gables” (1979) – Isao Takahata, “Lupin III: The Castle of Cagliostro” (1979) – Hayao Miyazaki. Hosoda a analizat deja metodele de regie și compozițiile de cadru ale lui Hayao Miyazaki și Rintaro într-o colecție de eseuri scrise de absolvenți de școală primară. Hosoda a menționat seria “Anne of Green Gables” al lui Isao Takahata drept cel mai influent anime dintre toate. El spune că Takahata, ca „regizor care nu desenează”, l-a învățat că desenul nu este singura modalitate de a domina un film.
În 1989, Hosoda a văzut un articol în revista Animage care recruta stagiari pentru producția filmului “Only Yesterday” al studioului Ghibli și a susținut un test de recrutare. Deși nu a trecut examenul, a primit o scrisoare de la Hayao Miyazaki, în care acesta îi spunea că a decis să nu angajeze pe cineva ca Hosoda deoarece credea că i-ar diminua talentul.
Revenind la anime-ul “Scarlet”, acesta este produs în colaborare cu Sony Pictures, ceea ce este rar pentru un film anime original. În cadrul Festivalului de Film de la Veneția (2025): animația a câștigat premiul colateral Fanheart3 Award (categoria Nave d’Argento for Best OTP), acordat personajelor Scarlet și Hijiri (protagoniștii filmului). Alegerea numelor este isteață, deoarece Scarlet înseamnă roșu aprins, culoare asociată adesea cu pasiunea, focul sau eleganța, calități deosebit de potrivite cu firea aprigă a eroinei care este cuprinsă de dorința de a-și răzbuna tatăl. Hijiri înseamnă în mod obișnuit sfânt, sacru, maestru spiritual, cel iluminat, referindu-se desigur la ideea de puritate, înțelepciune spirituală. În Japonia, acest cuvânt se mai referă și la sfânt budist sau ascet rătăcitor. Denumirea evidențiază foarte bine caracterul protagonistului masculin, mai ales când și Scarlet îl întreabă pe băiat dacă este cumva călugăr, un mic joc de cuvinte tipic japonez. Deoarece în orice anime sau manga numele reprezintă o parte importantă din personalitatea personajelor, fiind un mic “spoiler”, dacă cunoști însemnătatea numelor.
Povestea, fiind de o profunzime extremă, ne prezintă dinamica vieții și a morții care se află în același loc – un fel de purgatoriu, dar în tradiția budistă japoneză există o credință conform căreia există 49 de zile după moarte. Se crede că sufletul trece printr-o perioadă de 49 de zile în care este judecat în fața a 10 regi ai morții (Jūō). În acest timp, familia face ritualuri pentru a ajuta sufletul să treacă mai ușor. Această perioadă seamănă cu un purgatoriu: nu e nici rai, nici iad, ci o etapă de tranziție și purificare. Atmosfera emană un cadru mistic, plin de secrete.
De asemenea, povestea se mai bucură și de o reinterpretare a tragediei shakespeariene “Hamlet”. Doar că de această dată nu mai avem un prinț cuprins de nebunie, din contră avem o prințesă – lucru ce ne invită la o altfel de contemplare a piesei. O nouă dimensiune i se acordă tragediei arhicunoscute și arhiinterpretate. Un fel de Hamlet pe tărâmul morților – spus pe scurt. Atmosfera este realizată în culori pastel, culori calde combinând animația 2D cu cea 3D unde noul și vechiul, binele și răul, trecutul și viitorul, eternitatea și efemeritatea se întâlnesc într-un cadru greu de definit în cuvinte. Povestea este greu să o exprimi în cuvinte, fără să i se strice lirismul definit de genul anime în general, unde profunzimea este baza oricărei povești, nu o parte din evoluția personajelor. Însă, acea profunzime reflectă nivelul emoțional al fiecărui personaj, de un realism crud, chiar dacă aparent este doar o animație. Emoția se transmite prin forța interpretărilor actorilor, care reușesc cu succes să aducă povestea la viață.
Firul narativ își extrage puterea din maturizarea personajelor: Scarlet și Hijiri evoluează învățând să conlucreze cot la cot, deși la început par a fi total opuși. Stilul clasic de “enemies to lovers” face ca povestea să fie atrăgătoare pentru orice tip de public, fiind o poveste de iubire tandră, fără prea mult romantism pasional. Personajele sunt extrem de bine conturate, iar direcția regizorului de a merge pe o piesă de teatru fiind foarte interesantă, chiar surprinzătoare. Celelalte personaje “terestre” păstrează numele clasice din tragedie: Claudius, Gertrude, Polonius, etc. Spun “terestre”, fiindcă mai există și personajele din “lumea de dincolo” pe care vă voi lăsa să le descoperiți singuri.
În mod normal, o comparație între penultimul film lansat în anul 2021 “Belle” și cel lansat în 2025 “Scarlet” nu s-ar putea face o comparație adevărată, dar aș vrea să subliniez o similitudine: ambele eroine pătrund în lumini diferite decât cea cu care sunt ele obișnuite și ambele caută să înțeleagă înțelesul din spatele morții unuia dintre părinți. Deși lumile sunt diametral opuse: cea virtuală vs cea de dincolo, lungmetrajele folosind animația 3D, Scarlet este mult mai puternică, matură și mai stăpână pe ea însăși decât Suzu/Belle, deși ambele eroine au o evoluție și o transformare uluitoare spre finalul poveștii. Fiecare poveste se remarcă ca fiind autentică și fiecare vine cu propria frumusețe vizuală, dar și narativă.
Muzica (compusă de Taisei Iwasak) este eclectică și energică care se unește perfect cu evoluția lui Scarlet și cea a lumii spiritelor. Hosoda a subliniat că dorința de a explora tema răzbunării a stat la baza conceperii proiectului, considerând „Hamlet” drept una dintre cele mai vechi și relevante povești de acest tip. Alegerea unei protagoniste feminine, o prințesă medievală, a reprezentat o decizie deliberată pentru a aduce o perspectivă nouă asupra conflictului dintre răzbunare și iertare. Regizorul a declarat că, spre deosebire de alte adaptări, a dorit să răstoarne paradigma clasică a tragediei shakespeariene: dacă în „Hamlet” fantoma tatălui cere răzbunare, în „Scarlet”, spiritul părintelui îi cere fiicei să ierte. Această inversare a motivației centrale a generat un conflict interior profund, reflectat atât în evoluția personajului principal, cât și în structura narativă a filmului.
Mamoru Hosoda a mărturisit că alegerea temei răzbunării a fost influențată de contextul global post-pandemic și de creșterea conflictelor internaționale, considerând că ciclul aparent nesfârșit al răzbunării este la fel de relevant astăzi ca și acum 400 de ani. Regizorul a dorit să ofere o reflecție asupra modului în care indivizii și societățile pot rupe acest cerc vicios, propunând o alternativă bazată pe compasiune și transformare personală. În plus, Hosoda a recunoscut că experiența sa ca părinte a influențat profund mesajul filmului, dorind să transmită generațiilor viitoare speranța unui viitor în care alegerea vieții și a iertării să prevaleze asupra dorinței de răzbunare.
Regizorul a optat pentru o structură narativă care alternează între realismul istoric al Danemarcei secolului al XVI-lea și o lume de dincolo (Otherworld), inspirată de „Divina Comedie” a lui Dante și de alte opere clasice. Această alternanță a permis explorarea vizuală și tematică a graniței dintre viață și moarte, trecut și prezent, realitate și mit. Regizorul a colaborat strâns cu echipa artistică pentru a asigura coerența vizuală și emoțională a filmului, insistând asupra detaliilor expresive ale personajelor și asupra integrării armonioase a tehnicilor 2D și 3D.
Jin Kim, unul dintre cei mai apreciați character designeri din industria globală, cunoscut pentru contribuțiile sale la Disney („Frozen”, „Tangled”, „Big Hero 6”), a fost responsabil de designul personajelor principale, Scarlet și Hijiri. Kim a adus o abordare care combină sensibilitatea 2D cu adaptabilitatea la modelele 3D, facilitând astfel tranziția între cele două stiluri de animație. Kim a declarat că designul lui Scarlet a fost inspirat parțial de personajul Belle din filmul precedent al lui Hosoda, „Belle”, cele două împărtășind trăsături de caracter precum curajul și vulnerabilitatea. Pentru Hijiri, Kim s-a inspirat din fizionomia celebrului jucător de baseball Shohei Ohtani, dorind să creeze un contrast vizual și de personalitate între cei doi protagoniști.
Nobutaka Ike, cu experiență în filme precum „Paprika”, a coordonat direcția artistică a fundalurilor și a scenografiei. Ike a urmărit să redea autenticitatea epocii medievale, inspirându-se din picturi, gravuri și documente istorice despre Danemarca secolului al XVI-lea. Echipa de background artists a lucrat la realizarea unor peisaje vaste, inspirate de deșerturile din „Lawrence of Arabia”, dar și de gravurile nordice ale epocii. Osamu Mikasa a definit o paletă cromatică ce alternează între tonuri reci, terne pentru lumea reală și nuanțe saturate, aproape suprarealiste, pentru Otherworld.
Pentru costume, s-au consultat surse istorice despre vestimentația daneză din perioada 1550–1650, inclusiv inventare, picturi și textile autentice, pentru a reda cu acuratețe croiala, materialele și accesoriile epocii. S-a acordat atenție detaliilor precum broderiile, evitând clișeele hollywoodiene și adaptând elementele pentru a servi atât autenticitatea, cât și expresivitatea vizuală. „Scarlet” a reprezentat un salt tehnologic pentru Studio Chizu, trecând de la un raport 50/50 între 2D și 3D (ca în „Belle”) la aproximativ 80% CG și 20% animație tradițională. A fost o colaborare strânsă între animatori 2D, modelatori 3D, specialiști în efecte vizuale și programatori AI.
Pentru a putea încheia această recenzie despre unul dintre filmele acestui an, un film care cu siguranță îmi va rămâne în suflet, vă invit și pe voi să vizionați anime-ul Scarlet la cinema, mai ales dacă vă doriți o experiență profundă de regăsire a sinelui. Fanii anime se vor simți ca la ei acasă, iar ceilalți vor descoperi o lume nouă care reușește să nu fie clișeică, ci plină de surprize. Părerea mea este că acest nou film de animație japonez primește 10/10.
MONICA OLTEANU este studentă la specializarea Cinematografie, Fotografie, Media, în cadrul Departamentului Arte și Media al Universității din Craiova.