ALEX LIȚĂ este membru în colectivul Pagini Libere și în Comunitatea Mahala. Din punct de vedere activist, e interesat de protestele/mișcările sociale, organizarea muncitorească, în context antiautoritar, anticapitalist, antirasist, antihomofob, feminist și ecologist. În rest, e o persoană foarte relaxată, îi plac drumețiile, mersul cu bicicleta, lecturile în parc și gătitul.
Acum 5 ani se spunea că „revoluția începe la Roșia Montană” sau „Roșia Montană este revoluția generației noastre”. Ce o fi fost aia revoluție în accepțiunea oamenilor din Uniți Salvăm nu știu, pentru că nimeni nu a detaliat vreodată. Dar pot spune că Școala de vară de la Telciu a reușit să aducă într-un singur loc oameni cu idei cu adevărat revoluționare (care cred că societatea se poate organiza fără ierarhii, patroni, dumnezei sau conducători).
Pentru mine protestele „Uniți Salvăm Roșia Montană” au însemnat un fel de punct în care am înțeles cam ce e cu protestele. Apoi, am mers mai mult în direcția antiautoritară și anticapitalistă (dar cu aceeași plăcere de a protesta) iar, în timp, am ajuns să pun umărul, alături de multe alte persoane, la crearea Comunității Mahala și mai recent a editurii Pagini Libere. De altfel, la Telciu prin editură am ajuns. Fiind în Cluj alături de o parte din membrii editurii l-am cunoscut (și eu) pe Valer care ne-a propus să mergem la Telciu. După discuții despre această posibilitate în interiorul colectivului, am decis să mergem și cumva, cumva, am ajuns și să facem prezentare Arimaniei.
Pe scurt în ediția asta (a 3-a) au fost discuții aprinse și foarte aprinse, au fost diverse prezentări, dar nu a fost o masă rotundă (au fost mai multe mese rotunde la care am mâncat) prin care să se închege o mișcare cu adevărat revoluționară. Poate nici nu își propune asta, dar eu unul simt că am trecut de momentul de discuții, deja ne știm unii pe alții (nici nu e foarte greu) și următorul pas ar fi să ne organizăm. Altfel, ideile noastre propagate în mod individual sau colectiv (mic) nu vor reuși să construiască nimic. Și nu un grup anticapitalist care sa aduca voturi diverselor partide, dar o federație anticapitalista și antiautoritară pusă pe acțiune (nu doar directă).
În cele ce urmează voi povesti despre ce nu a putut fi transmis live (atelierele au fost, deci le puteți vedea integral pe pagina de facebook a școlii de vară, iar filmele și piesele de teatru pot fi vizionate și pe alte scene dacă ați perdut reprezentațiile/proiecțiile de la Telciu).
Din punct de vedere al locului de dormit au fost mai multe posibilități: la cort, în casele oamenilor din Telciu și la pensiune. Dormitul la cort la Școala de vară de la Telciu a fost printre cele mai bune experiențe. Cu excepția câinelui care lătra ‘cu noaptea-n cap’ totul a fost decent. În plus, buda și dușurile (aflate într-un fel de anexă a sălii de sport, în vecinătatea locului destinat corturilor) au fost mult mai bine decât în alte părți. Am avut chiar și șervețele de șters pe mâini sau hârtie igienică (lucruri care în alte locuri erau un lux), iar ceva oameni fără simț al proprietății au lăsat la comun gel de duș și săpun. Apa caldă a fost apă caldă și nu rece.
Nici gustul mâncării nu poate fi transmis pe facebok/youtube, iar fotografiile sunt inutile. Vegetarian fiind, pot spune că mâncarea vegetariană a fost suficientă și bună, gătită separat de carne (singura problemă a fost pentru persoanele vegane, căci unele preparate vegetariene au conținut brânză). Îmi recunosc ignoranța până la cei 25 de ani împliniți, tarhonul în ciorbă face minuni în materie de gust, și a trebuit să merg la Telciu ca să aflu asta.
Discuțiile de după ateliere, pe terasă, la râu sau la corturi au fost fix de ce mai era nevoie. Cam așa, ca atunci când pui suficiente condimente în mâncare, poate chiar tarhon, că tot l-am descoperit de curând. Nu voi povesti despre diversele tipuri de alcool care au ajutat socializarea, căci deja s-a dus buhul stângistilor în această privință, o generaliare dealtfel.
Mergând acum spre activități la care am contribuit și eu într-un fel sau altul, ajungem la Editura Pagini Libere și la ce am făcut noi la Telciu. Însă, înainte de asta, pentru persoanele care citesc acest articol și nu știu deja despre editură, o voi descrie printr-un citat din manifestul editurii. Aici găsiți link spre manifest.
„Pagini Libere este o editură anarhistă. Suntem un colectiv descentralizat, autonom și organizat non-ierarhic. Scopul nostru este acela de a oferi publicații (cărţi, broşuri, fanzine, etc.) în limba română și, uneori, în alte limbi, în ideea de a populariza și inspira viziuni și practici alternative la sistemul actual, capitalist și autoritar. Vom încerca să acoperim în acest sens o varietate cât mai largă de tematici și abordări: de la cărţi politice, ideologice sau de istorie și până la proză, poezie sau eseu ori manuale do it yourself”.
La Telciu, editura a avut o masă cu diverse materiale informative sau doar propagandistice (broșuri, stikere), unde Arimania sau Țarabuneiînțelegeri a avut un loc important (fiind prima carte redactată). Că tot veni vorba de Arimania, această carte a avut parte de prezentare și la Telciu (pe lângă Cluj, București – până la acel moment). Prezentarea a atins teme precum: originea numelui „Arimania”, aspecte legate de Iuliu Neagu-Negulescu, munca în Arimania (durata zilnică a muncii, organizare în bresle și tovărășii, etc.). Așadar, Editura Pagini Libere și-a făcut simțită prezența prin masa plină cu broșuri, stikere și Arimania, dar și prin prezentarea cărții.
Școala de vară de la Teciu (ca parte din aceasta și Arimania sau Țarabuneiînțelegeri), precum și diversele grupuri care se află pentru o săptămână acolo, fac din Telciu o oază de stângism într-o societate care etalează în mod ostentativ naționalismul și din care autoritarismul, homofobia și rasismul sunt nelipsite. Singura întrebare este cum facem ca ideile de stânga să atingă și alte medii decât cercul nostru relativ restrâns. Probabil fiecare persoană are răspunsul ei, însă nevoia colectivă rămâne.
