SIMONA NASTAC a studiat Istoria și Teoria Artei la București și are un Master în Creative Curating la Goldsmiths College, Londra. A curatoriat expoziții de artă contemporană și evenimente de poezie experimentală la Londra, New York, Seul, Praga, Sankt Petersburg, Cluj, Craiova și București. Între 2006 – 2013 a coordonat programele de arte vizuale, rezidență creativă, literatură, arhitectură și design la ICR Londra. Este interesată de practici poetice și estetice critice, hibride, colaborative și transgresive. În 2017 a câștigat premiul de debut în poezie „Alexandru Mușina – Regele dimineții” și a publicat primul său volum Culoarea deprimantă a mierii la editura Tracus Arte din București.
2±1 martie
pot să cumpăr 1 pachet de biscuiți
cu 1 poem?
știți… e ziua mondială a poeziei…
sigur, cum să nu, avem simpli
pentru 1 haiku
stafide pentru limerick
caramel pentru 1 gazel
ciocolată pentro aubadă
amaretti pentru ode și elegii
organici pentru 1 poem jumate
fragezi, unt și scorțișoară, pentru 2+
fantastic, n-aș fi crezut, dați-mi…
cum să nu, în fiecare zi-i 1 sărbătoare
celebrăm, aniversăm, comemorăm
de exemplu, ieri, ziua mondială a vrăbiuței
cip-cirip, de câmp, de casă, negricioase, ce
biscuiți vă dau?
… cantuccini… mă inspiră…
poate și … vă rog, poftiți
dreptul de autor rămâne la noi
***
umbre pe calcanul de vizavi
femeie remarcabilă, cu propulsie nucleară,
instituție eminentă, planific, bugetez, am idei.
realmente. realimentez.
nu fac firimituri în pat, scriu rapoarte, apă fără gaz, organizez.
consum cereale & divergenți vernaculari.
nu ridic vocea, ever, pun numai întrebari minore cum
ar fi și n-aș vrea să. adresele celorlalți la Bcc.
animalele mă iubesc, peștișori, bebeluși, batracieni. presa mă ignoră
next time I’ll try naked nu recunosc nimic. viața e
precară
plină de promisiuni