În urmă cu o lună, am descoperit-o pe Elena Vlădăreanu, una dintre vocile actuale ale poeziei românești contemporane la Sala Beckett din Barcelona. Evenimentul a avut loc pe 11 februarie 2025 în cadrul renumitului Festival Alcools, creat în 2015 de regizorul şi profesorul catalan Hermann Bonnín (1935-2020), coordonat în prezent de poetul şi dramaturgul Andreu Gomila. Am rămas impresionată de spectacolul poetic pe două voci, cea a autoarei, Elena Vlădăreanu, și cea a actriței catalane, Silvia Bel, în română și, respectiv, catalană, grație traducerii lui Xavier Montoliu Pauli. Două limbi romanice, despărțite geografic, se întâlnesc într-un joc poetic armonios și plin de sensibilitate.
La 19 fix începe lectura, după ce a sunat gongul, ca la teatru. Spațiul cu o scenografie minimalistă ne transportă prin cuvintele scriitoarei -rostite sau ecranizate- la experiențele sale.
S-ar putea să vă întrebați cum îi place atât de mult unei catalane literatura română şi, mai ales, poezia. Ei bine, vă spun. În timpul pandemiei, partenerul meu de viață, născut la Suceava, mi-a deschis o lume nouă, o cultură cu totul aparte, prin opera lui Mihail Eminescu, povestindu-mi despre viața lui, dar și despre moartea sa. Atunci, am citit poezia Luceafărul și Scrisorile, care mi-au deschis ușa literaturii române, iar de atunci am început sa citesc mai mult. Așadar, la scurt timp după aceea m-am cufundat în poezia pentru copii a poetei Otilia Cazimir, care mi-a amintit de poeta spaniolă Gloria Fuertes (1917-1998), ale cărei versuri le ascultam mereu în copilărie.
Pentru că sunt foarte curioasă, am vrut să aflu mai multe despre cultura românească, aprofundând în istoria dacilor, apoi în perioada medievală, citind despre viața domnitorului Ștefan cel Mare, contemporan al monarhilor catolici spanioli și al lui Cristofor Columb. L-am descoperit si pe marele savant Nicolae Iorga –un mare cunoscător al culturii catalane. Am mai citit și din amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, în pur stil Tom Sawyer.
După pandemie, am pătruns deplin în poezia românească din secolul al-XX-lea. De pildă, o lectura fascinantă a fost antologia de poezie a lui Nichita Stănescu, intimă și sentimentală, tradusă în catalană tot de Xavier Montoliu Pauli, de data aceasta împreună cu Lilika Voicu-Brey.
Poeții români mai contemporani sunt prezenți, de un timp încoace, în festivalurile catalane de poezie. Încerc să particip cât pot la evenimente pentru a-i cunoaște pe poete/poeți în carne și oase, nu doar prin lectura operelor lor. Îmi vin în minte două întâlniri destul recente la Barcelona, în 2022 și anul trecut, respectiv, cu Marta Petreu si Mircea Cărtărescu. Totuși, prin Elena Vlădăreanu am descoperit poezia generației 2000, o abordare critică față de societate și față de lumea de astăzi, așa cum scriu noii poeți catalani.
Poeziile -traduse în catalană- citite de actrița Sílvia Bel m-au transportat în emoțiile și sentimentele poetei ca într-o călătorie în interiorul ei. Traducerea atentă și fluidă a fost de mare ajutor pentru a putea urmări poeziile citite chiar de scriitoare. Deși sunt obișnuită să aud limba română datorită familiei logodnicului meu, la început mi-a fost puțin greu să ascult o voce diferită și mai rapidă. Însă, treptat, am reușit să citesc versurile poetei, având traducerea în catalană proiectată în spatele scenei.
Poezia Elenei Vlădăreanu este critică la adresa societății contemporane. Am putut asculta și versuri nostalgice cu o notă autobiografică, în care ne arată emoțiile tinerilor de optsprezece ani, frica, tristețea de a trăi într-o realitate incertă. Și, desigur, critica editorilor actuali, care se îmbogățesc în detrimentul scriitorilor. O Elena radicală și intimă care dezvăluie trecutul și prezentul țării sale, îmbinate în poemul în care descrie un dialog între mamă și fiică, precum și gândurile arhaice ale unei profesoare din școala de astăzi.
“La grădiniţă, printre altele, fiică-mea învaţă:
Tata merge la birou de dimineaţa până seara
El face banii.
Bunica îmi citeşte poveşti şi desenează cu mine.
Ea îmi face educaţia.
Mama poartă şorţ şi stă la bucătărie.
Ea îmi face mâncarea şi îmi spală vasele.
Eu sunt o prinţesă, când mă fac mare nu vreau să fiu ca mama.”
(A la guarderia, entre d’altres, la meva filla aprèn:
El pare va a l’oficina del matí fins al vespre
Ell guanya els diners.
La iaia em llegeix contes i dibuixa amb mi.
Ella m’educa.
La mare porta davantal i està a la cuina.
Ella em fa el menjar i em renta els plats.
Jo soc una princesa, quan sigui gran no vull ser com la mare.)
Pe scurt, recitalul a fost o călătorie intimă catalano-română a unei femei provocatoare care se luptă să iasă dintr-un trecut misogin prin cuvinte absolut vibrante.
Puteți citi și interviul cu Elena Vlădăreanu: „Nu îmi propun niciodată să scriu pentru a face o critică a ceva”
(Textul a fost scris în catalană și tradus în română de Cristinel Simioniuc)
NEUS BONET I SALA este poetă și fotografă. Puteți consulta site-ul ei artistic: Nenuse Creacions