ANGI MELANIA CRISTEA este poetă. A publicat volumele de versuri (Diz)armonie (2014, Editura Edithgraf), Plus/minus sentimente (2015, Editura Macedoneanul), Pietrele soarelui (2016, Editura Aius). Face parte din mai multe cenacluri literare: Clubul Poeților Macedoneni, Cenaclul Qpoem, Cenaclul Anton Pann (Râmnicu Vâlcea, Cenaclul Nicolae Velea (Argeș). A obținut numeroase premii la festivalurile de poezie din țară și în străinătate.
Comunitatea macedoneană din România are rădăcini puternice în Macedonia. Străbunii noștri au venit în România în urma persecuției otomane pe la 1850 și s-au stabilit preponderent în sudul Dunării. Limba pe care o vorbim este o limbă de origine slavă, care s-a transmis, ca de altfel și tradițiile, datorită Asociației Macedonenilor din România, până la generațiile de astăzi. Această Asociație a fost fondată de către doamna Constantina Dumitrescu și de Liana Dumitrescu, deputat în Parlamentul României din partea acestei minorități etnice, pe care a reprezentat-o excelent la cel mai înalt nivel. În cadrul Asociației de la București există un mic muzeu de costume macedonene și de obiecte tradiționale păstrate în familiile vechilor macedoneni. Ansamblul de dansuri tradiționale se numește Sonțe, (“soarele” în limba macedoneană), iar în cadrul acestuia activează cântăreții de muzică tradițională, Daria Stancu și Lili Moțățăianu. Anual acest ansamblu participă la Festivalul de la Sighișoara. La Craiova Cercul Micilor Pictori Macedoneni. Se organizează de asemenea expoziții de gastronomie macedoneană cu preparatele noastre tradiționale. La târgurile de carte din toată țara sunt prezentate la standul Asociației cărțile celor mai reprezentativi scriitori de origine macedoneană din rândul comunității: Constantina Dumitrescu Viața în anotimpuri ( în macedoneană ), Mirosul vieții (poezie); cărți pentru copii: Oana Roșca Reportaje, Lucian Cristea Breza Pe urmele străbunilor din Macedonia, Alexandru Stănescu Fotografiile unui macedonean din România, Blagoi Vanghele Breza Un macedonean în căutarea liniștii, Ziso Vasiliev Povestea mea, Marina Vlad Docea Realitatea adevărului presupus; cărți despre tradiții și gastronomie macedoneană ale căror autori sunt Constantina Dumitrescu, Liana Dumitrescu și Laura Rogobete. Creațiile literare, evenimentele importante și sărbătorile ortodoxe pe rit vechi sunt reflectate în revista Macedoneanul. În luna martie se desfășoară festivalul literar ,,Alexandru Macedonski”, scriitor ale cărui origini macedonene sunt cunoscute. Vara au loc tabere în Macedonia intitulate ,,Pe urmele strămoșilor”. În aceste tabere se organizează cursuri de limba macedoneană pentru etnicii macedoneni din România. În România există lectorate de limba macedoneană, dar etnicii macedoneni care vor să studieze în limba macedoneană trebuie să obțină burse de studii în Macedonia. Personalități macedonene precum Nicodin de la Tismana și Alexandru Macedonski au contribuit la dezvoltarea culturii românești. Oana Roșca reprezintă minoritatea macedoneană în cadrul televiziunii române, departamentul minorități. În cadrul acestei emisiuni au fost prezentate o serie de filme-documentare despre comunitatea macedoneană din România. Una din tradițiile macedonene care se păstrează este cea de Ilinden, Sfântul Ilie pe stil vechi, pe data de 2 august, când se sărbătorește revolta armatei împotriva stăpânirii otomane. Fiind creștini ortodocși pe rit vechi, sărbătorile precum Crăciunul și Anul Nou au loc după sărbătorile românești. Tradițiile culinare se respectă, iar preparatele cele mai cunoscute sunt: plăcintă cu praz, pingiur și pleskavica.
Minoritatea macedoneană din România păstrează legăturile cu țara de origine și are ca personalitate importantă pe Alexandru Macedon. De asemenea, există și festivalul literar de la Struga. E o comunitate integrată în rândul minorităților, datorită eforturilor Lianei Dumitrescu, decorată post-mortem de cei doi președinți: cel al României și al Macedoniei.
Străveziu
nopțile curg ca un șarpe
care a înghițit asfințitul
nu mai poți să simți suflul greu
al ierbii
toate clipele devin franjuri de un alb strident
bate un vânt dinspre cartierul de muncitori
ce miroase a singurătate ovală
beau din pahar apa străvezie sunt precum un câine scrutat de coadă umil și umed
nu închide păsările cu două ciocuri
ochiul lor de ciclop vede piscul lumii
voi ajunge să asist la un cataclism
șerpi care nasc pui vii singurătăți pătrățoase
tăvălite în sirop de arțar
iată cum se dezic orele lumii de umbra violentă a cuvintelor
Diluviu
aici lucrurile se trăiesc de-a valma
ca într-un autobuz ce alunecă spre câmpia unde îmi găseam bunicii
mai subțiri cu un an
ancorați în ramă deasupra zilelor cu pânze de păianjeni precum niște ciclopi moderni
niciodată să nu inspiri aerul oxidat din cartiere
auzi pisici miorlăind languros și vezi cum ți se infiltrează idei despre fericiri apriorice
dar acolo în palma ta dreaptă
simți cum s-a cuibărit setea de viile vii
de torsul neritmic de armonii ce te învăluie până la gură
până la tâmple
dincolo de praful cadențat din cartiere
de moartea galbenă care tace pe masa cu ani care curg
în diluviu