ANDREEA MARIA FERENȚ e studenta la masterul de Cercetare Sociologică Avansată. A terminat Facultatea de Sociologie şi Asistență Socială la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, specializarea Sociologie. E interesată în principal partea de muncă în perioada postsocialistă, dezindustrializare, politici economice europene şi legăturile cu transformările capitaliste.
Printre gândurile cu care m-a lăsat Școala de Vară de la Telciu, unul a rămas lipit puternic de mine: acela că istoriile locale sunt atât de strâns conectate la cele globale încât povestea spusă de Telciu se află la intersecția drumurilor dintre o mulțime de probleme sociale și este simptomatică pentru o serie de aspecte pe care conferințele ținute le discută. Atfel, Telciu devine atât locul care gazduiește activitățile Școlii, dar și un soi de scenă a crimei asupra căreia oameni de diferite formări se apleacă pentru a o dezlega.
Prima mea întâlnire cu Școala de Vară s-a petrecut firesc, fluid, răstimpul dintre primele forme de salut oarecum incomode și conversațiile dezghețate fiind unul foarte scurt. „Efectul Telciu” este unul de închegare, în care discuțiile se intensifică atât dimineața devreme la cafea, cât și seara la bere, stârnind mai mereu lungi sesiuni de invocare a păcatelor capitalismului. Un prim produs al Școlii de la Telciu este, deci, comunitatea, în care poți în orice situație să te întorci spre omul din dreapta ta și să vorbești cu el, dar ai și posibilitatea de a incepe discuții cu localnicii pentru a surprinde narațiuni de viață aparte.
Amestecul de ipoteze și teorii, devenind întruna subiecte ale deconstrucției și satirei, nu te lasă să te plictisești la Telciu și te alimentează întruna cu energie socială. Starea de bine provocată de conversațiile cu oameni atât de interesanți și amabili se continuă și dupa ce Școala se încheie, atunci când iți dai cel mai bine seama ce a fost de fapt toată experiența. De la conferințe și ateliere, la “tatuajele” cu glitter și până la dansul de seară pe diferite tipuri de muzică, ceea ce se remarcă întruna este pofta oamenilor de a fi împreună ca grup și legătura care se formează între ei.
Oricum, calitatea principală a plăcutelor seri cu foc de tabără, gulyás, muzică și bere stă în demonstrația că se poate da o revoluție și dacă poți dansa în timpul acesteia. Simt puternic datoria de a menționa distracția și neobositele petreceri, precum și concertele la care am participat împreună cu unii localnici, pentru că ele vorbesc foarte bine despre atmosfera Școlii de Vară.
Pe langă nivelul de socializare, o parte fundamentală a procesului de a fi la Telciu este legată de participarea la diferitele activități: cursuri, ateliere, piese de teatru. Tematica acestei ediții s-a concentrat în jurul formelor de muncă precare, neremunerate și nelibere, conferind o dimensiune istorică largă asupra transformărilor luate de aceste tipuri de munci, dar și ducând discuția spre felul în care acestea se continuă în prezent. Cursurile dezvoltă o mai bună înțelegere a problematicilor precarizării, decolonialității, sclaviei și iobăgiei, arătând încă o dată nevoia de a ne antrena în genuri științifice dureroase pentru a putea propune alternative viabile și soluții la problemele sistemului actual.
Cocktail-ul de cursuri și ateliere de la Telciu (împreună cu situarea lui în acest loc care face povestea cu atât mai semnificativă) permite învățarea multor lucruri utile, fie din sfera economiei politice, sau legate de stratificarea politică și socio-economică, dar permite, mai ales, posibilitatea de a înțelege mai bine unele aspecte ale lumii de azi prin cunoașterea intrincațiilor lor istorice.
În încheiere, dacă ar trebui sa fac și o listă cu păcatele Școlii de Vară de la Telciu ea ar fi una foarte scurta, chiar cu un singur punct, acela că doream ca toată experienta să dureze mai mult timp.
