VALER SIMION COSMA
La rugămintea Adinei, sar și eu cu cîteva recomandări de lectură pentru vara asta. Nu e tocmai lectură de desfătare ceea ce vă propun eu, dar zic că merită să sabotați din cînd în cînd atmosfera de vacanță și cu niște lecturi mai folositoare.
N-am cum să nu privilegiez editura Tact, care ne-a pus la îndemînă cîteva titluri care n-ar trebui să lipsească din lista oricui este interesat de cele politice și sociale. Încep în ordinea în care le-am parcurs:
- Alexandru Racu, Apostolatul anti-social. Teologie și neoliberalism în România postcomunistă, Tact, 2017. O lucrare care la o privire superficială, venită în special dinspre cei care nu și-au făcut timp să-i parcurgă conținutul, pare o sumă de bîrfe dospind a invidie despre o parte din intelectualii care compun elita hegemonică a ultimelor 2 decenii: H.R. Patapievici, Theodor Baconschi, Mihail Neamțu și Radu Preda. Contrar retoricii disprețuitor-defensive a unor critici ai acestei cărți, între coperțile ei o să găsiți o lucrare bine articulată și informată, care pune în lumină modul în care teologia ortodoxă a fost instrumentată și răstălmăcită pentru a justifica și naturaliza pătrunderea ideologiei neoliberale și neo-conservatoare pe meleaguri autohtone și pentru a legitima un discurs tot mai violent împotriva săracilor și perdanților falsei competiții capitaliste. O discuție pe marginea cărții, în prezența autorului, va avea loc în 20 August la Telciu, în cadrul celei de-a doua ediții a Școlii de vară de la Telciu. La discuția moderată de Iulia Popovici vor participa, subsemnatul și politologul Emanuel Copilaș. Despre carte puteți afla mai multe aici (http://www.observatorcultural.ro/articol/apostolii-mintuirii-prin-inavutire/)
- Florin Poenaru, Locuri comune. Clasă, anticomunism, stânga, Tact, 2017. În aceeași colecție cu precedentul titlu recomandat, Locuri comune a suscitat deja discuții încinse și critici extinse în special în rîndul a ceea ce s-ar putea numi frontul stîngist autohton. În pofida criticilor, mai mult sau mai puțin îndreptățite, lucrarea se impune ca o lectură binevenită și necesară tuturor celor interesați să privească postcomunismul românesc și locurile comune ale acestuia, dincolo de o vulgată anticomunistă răsuflată și înfundată în confortul unor idei și judecăți de-a gata. Se recomandă a se citi la pachet cu dosarul critic găzduit în revista Vatra, pentru o mai bună înțelegere a plusurilor și limitelor acestei cărți: https://revistavatra.org/tag/florin-poenaru/
- Domenico Losurdo, Contraistoria liberalismului, traducere de Alex Cistelecan, Tact, 2016. Recomand ieșirea din sfera discuților și analizelor despre postcomunismul românesc prin intermediul unei lucrări ample, atent documentate, despre istoria liberalismului și intima legătură a acestuia cu sclavia. Viziunea și contribuția marilor fondatori și teoreticieni ai liberalismului, evenimente fundamentale precum Revoluția Glorioasă, Războiul de Independență American, Războiul de Secesiune etc. sunt evaluate și restituite într-o perspectivă care pune în lumină limitele rasiale și sociale ale liberalismului și modul în care apariția și răspîndirea ideilor liberale a contribuit/însoțit expansiunea sclaviei și îngroșarea profitului produs din comerțul cu sclavi, în pofida impresiei generale că sclavia era o rămășiță anacronică, specifică unor societăți „înapoiate”.
- Walter Mignolo, Dezobediența epistemică. Retorica modernității, logica colonialității și gramatica decolonialității, traducere de Ovidiu Țichindeleanu, Idea, 2016. Tot din zona gîndirii critice recomand o lucrare tradusă în românește anul trecut, în special pentru cei interesați să afle mai multe despre gândirea decolonială. Însumând o serie de capitole cu iz introductiv, volumul familiarizează cititorul cu conceptele și ideile de bază ale teoriei decoloniale, despre care pînă acum s-a scris prea puțin pe la noi.
Din zona ficțiunii citite în ultima perioadă aș recomanda următoarele titluri:
- Michel Houellebecq, Posibilitatea unei insule și Platforma, traduse și publicate/răspublicate la Polirom în ultimii ani, alături de alte titluri ale autorului. Asta dacă vă interesează o perspectivă cinică și extrem de pesimistă asupra lumii occidentale contemporane.
- Vasile Ernu, Bandiții. Mică trilogie a marginalilor (II), Polirom, 2016. Cu Bandiții, Vasile Ernu duce mai departe călătoria cititorului în lumea moldovenească a secolului XX, de data asta încercînd să ne ofere perspectiva unei categorii de marginali nu doar detestate, urîte și hulite, ci, în primul rînd, temute. Combinînd memorialistica cu micro-eseistica și ficțiunea, într-o scriitură lipsită de acrobații și ușor de urmărit, Bandiții reprezintă o alternativă extrem de potrivită pentru orice persoană aflată în chef de taifas, dar lipsită de o companie potrivită. Deschizi berea și cartea, după care-l lași pe Vasile să te desfete cu povești banditești.
- Raoul Weiss, Eu l-am ucis pe Obama. Jurnal și note ale unui interpret la Casa Albă, traducere de Claudiu Gaiu, Alexandria Publishing, 2014. La apariție, atît în prima ediție (Tribuna, 2013), cît și în ediția ulterioară, această carte n-a făcut prea multă vîlvă, în pofida titlului provocator și a scriiturii cu iz houellebecqian, care ne plimbă din Cluj în Washinghton și înapoi. Însă marea lovitură de presă dată de o jurnalistă de la PressOne, a readus în atenția publicului acest titlu. În special a publicului avid de conspirații și demascări, cu largi reverberații geopolitice și ideologice. Personajul central al acestei cărți dă numele unui controversat editorialist alsacian pripășit pe meleaguri răsăritene și aflat în miezul unor halucinante descoperiri care privesc soarta omenirii în general și a satului transilvănean Mera, în particular. Motiv pentru care merită citit și dibuite toate resorturile reale sau fantasmagorice ale tuturor personajelor reale sau virtuale implicate în cartea cu pricina și în psihoza recentă.