ADINA MOCANU este profesoară de limbi străine. A terminat un doctorat în Științe umaniste la Universitatea din Barcelona. Face cercetare în studii culturale la aceeași universitate. E interesată de studii de gen, teorie feministă, teorie politică, studii despre copilăriei și literatura comparată.
Literatura română a reușit în ultimii ani să obțină un loc important în panorama culturală catalană. Acest lucru este datorat, în mare parte, traducerii și răspândirii ei prin evenimente literare, dar și efortului constant de promovare culturală. Ne-am propus să vorbim despre impactul promovării, premiile obținute, critica și receptarea literaturii noastre cu trei editori străini: Maria Muntaner, Antoni Clapés și Pau Vadell, care au publicat poezie românească tradusă în catalană.
Maria Muntaner este editoare la editura Lleonard Muntaner, Editor, creată de tatăl său în 1994. S-a alăturat echipei editoriale în 2007, iar obsesia ei a fost să includă cărțile de literatură printre publicații. Înainte de toate a ținut, după cum afirmă: „să consolidez partea de poezie, eseu literar, beletristică și de teatru din catalogul nostru. Nu știu dacă a fost o decizie clar premeditată sau dacă, pur și simplu, interesele mele m-au condus în această direcție. Iar acum, în catalog, cele două ramuri, cea a științelor sociale și cea literară coexistă”.
Antoni Clapés este unul dintre fondatorii editurii Cafè Central, „un proiect editorial care și-a început activitatea din 1989, prima dată prin publicarea plachetelor literare (peste 500) și apoi, cu apariția colecției „Jardins de Samarcanda”, care până în momentul actual conține 88 de titluri (jumătate traduceri)”.
Pau Vadell conduce AdiA Ediciones, în Calonge, Mallorca, o editură „care a fost înființată în 2013, un proiect care s-a dezvoltat de-a lungul timpului și la care s-au alăturat și alți colegi. Nu căutăm să publicăm numai materiale interesante sau să facem cunoscuți autori noi și prieteni vechi, ci ne propunem să deschidem dezbateri, să desfacem stereotipuri, să ne deschidem inima și să împrospătăm aerul. Avem diferite colecții, dar putem spune că suntem specialiști în poezie și avem grijă de ea în colecția „Ossos de Sol”.
Înainte de a trece la subiect, fiecare editor de carte își amintește cum s-a apropiat de literatura română și primele contacte pe care le-a avut cu creația și cultura din Estul Europei.
Legătura Mariei Muntaner cu literatura română „are nume și origini: Xavier Montoliu Pauli”, după cum ține să precizeze. „El a fost cel care a făcut astfel încât să-mi crească interesul față de autorii români. Descoperirea poemelor lui Marin Sorescu, apoi ale Letiției Ilea au fost hotărâtoare. Până atunci, practic nu cunoșteam scriitori în limba română; toți autorii români pe care îi citisem erau autori de limbă franceză (Tzara, Cioran, Eliade…), iar singura operă pe care o citisem era a lui Mircea Cărtărescu, tradusă în spaniolă”. Antoni Clapés ne mărturisește că întotdeauna a fost atras de cultura românească, în special de scriitorii români de limbă franceză ca Ionesco, Eliade, Tzara sau Cioran și spune că: „pe scurt, cultura românească era o cultură pe care o simțeam apropiată, dar nu cunoșteam aproape nimic din prezent. Prietena mea, Corina Oproae, a fost cea care m-a făcut să mă apropii, să descopăr, în special, poezia – de înaltă ținută. Și așa am publicat-o pe Ana Blandiana (poezie și eseu poetic), pe Blaga și suntem pe punctul să scoatem un volum din Dinu Flămând”. Pau Vadell afirmă că antologia de poezie Marin Sorescu l-a interesat mult pentru că „este o poezie încă autentică, sălbatică. Mult mai reală”.
Cu aceste experiențe culturale anterioare, cei trei editori, înainte să publice o carte, se gândesc la reacția pe care o pot avea cititorii catalani și cum a fost primită literatura română în spațiul literar catalan.
Maria Muntaner susține că înainte de a publica o traducere românească, se gândește la același lucru ca atunci când publică o operă a oricărui alt autor: „Mă interesează această carte? Îmi transmite un mesaj? Cititorii se gândesc la același lucru ca mine? Este evident că, în anumite cazuri, mă întreb dacă nu cumva trebuie lămurit contextul, dacă un cititor poate înțelege o chestie sau alta, dacă trebuie să fie note de subsol. De fapt, din această cauză toate traducerile din română pe care le-am publicat au fost însoțite de prefețe sau epiloguri scrise de buni cunoscători ai acestei literaturi precum Francesc Parcerisas sau D. Sam Abrams. Vorbim întotdeauna cu traducătorul/traducătoarea despre acest aspect, pentru că el/ea este cel/cea care are, cu adevărat, sub control cele două culturi, cea de origine și cea în care este tradus textul, el intermediază transferul dintr-o cultură în alta. Dar toate acestea ni se pot întâmpla cu orice traducere în limba catalană din oricare altă limbă străină”. După părerea lui Antoni Clapés, cititorii sunt interesați de „temele comune, dar care au o „altă” voce”. Acesta a menționat, de asemenea, spectacolul inspirat din viața lui Lucian Blaga, gândit împreună cu traducătoarea Corina Oproae în cadrul Festivalului de poezia de la Girona.
A descoperit că „publicul a înțeles foarte bine această poezie luminoasă și aș spune că le-a plăcut foarte mult. Mai mult decât atât, poezia Anei Blandiana, atât citită cât și recitată de ea însăși (când a venit la Barcelona), a deschis ochii cititorilor spre o cultură căreia nu i-a fost acordată prea multă atenție până acum”. În schimb, pentru Pau Vadell, „de câțiva ani publicarea operelor românești s-a înmulțit, iar proliferarea interesului a crescut în același timp. Primirea acestor autori în literatura catalană a fost ca un uragan de aer proaspăt, care a ajuns să pertube propria literatura cu noi perspective și limbaje inovatoare”. Când Xavier Montoliu i-a propus să facă o traducere, „imediat i-am răspuns că da, la lucru!”; și așa a fost când „am publicat Assedegats, de Ion Mureșan și Ioan Es. Pop, două persoane realmente minunate, cu care am fost în turneul de prezentare al traducerii”. AdiA Edicions, de asemenea, a participat la coeditarea „unor fragmente din eseul Frica de literatură, traduse de Corina Oproae”.
Maria Muntaner ne povestește despre receptarea primei cărți de poezie pe care au publicat-o, adică antologia poetică a lui Marin Sorescu, Per entre els dies, tradusă de Corina Oproae și Xavier Montoliu. Ea susține că „a fost o carte cu o traiectorie lungă; am organizat numeroase evenimente în diferite locuri, iar în 2014 a câștigat Premiul Rafael Jaume pentru cea mai bună traducere în cadrul Premiilor Cavall Verd, care e acordat de AELC [și, de asemenea, Premiul Municipiului Craiova, 2014]. Toate acestea ne-au ajutat foarte mult să apropiem cititorii de opera poetului, și aș mai adăuga că au găsit în Sorescu o voce foarte directă, menită să pună lupa pe elementele din cotidian, dar în același timp importante, ale vieții, niște imagini cu o forță spectaculoasă, adesea ironice, și o capacitate de a crea jocuri, situații care provoacă perplexitatea cititorului”.
„Cu antologia poetică a lui Stănescu (Ànima gramatical, tradusă de Lilica Voicu-Brey și Xavier Montoliu, 2017) am avut reacții entuziaste, cititori care s-au minunat că până atunci nu au avut ocazia să cunoască un poet ca el. Am putea spune că este o carte pe care am făcut-o cunoscută mai lent, dar, de fapt, am organizat pe 20 aprilie de Sant Jordi, un eveniment la Biblioteca Cataloniei în care D. Sam Abrams a vorbit despre carte, au fost recitate poeme și ne-am bucurat de prezența pianistei Lavinia Coman și a sopranei Eulàlia Ara, care ne-au oferit un repertoriu de cântece și lieduri inspirate din creația lui Nichita”. După publicarea De ce iubim femeile, cu care am inaugurat colecția de proză contemporană, tradusă în catalană, care poartă numele Artificium, am vrut să facem tot posibilul ca lumea să cunoască și să citească volumul. În acest sens, ne-a ajutat mult faptul că Mircea Cărtărescu a acceptat să vină la Barcelona și la Mallorca pentru lansare; iar experiența de a cunoaște un scriitor de talia lui și faptul că am continuat să păstrăm legătura, nu are preț”.
În această călătorie, Maria Muntaner ne dezvăluie că există avantaje și dezavantaje în ceea ce privește publicarea literaturii române, dar inconvenientul de a fi „o literatură care este încă necunoscută printre cititorii catalani a devenit un avantaj pentru noi. Cititorii au descoperit câteva voci care i-au fermecat, așa că am fost motivați să pornim la drum împreună cu alți editori și ne-am străduit să alegem operele potrivite în fiecare caz… Iar acum când literatura română a fost introdusă în sistemul literar catalan, trebuie să fim capabili să putem consolida drumul”.
Pau Vadell este de părere că „literatura catalană are ea însăși dezavantajele sale, începând cu lipsa cititorilor și continuând cu vizibilitatea destul de scăzută. Cu toate acestea, e puternică și sănătoasă. Așadar, ceea ce s-a încercat cu traducerile din limba română a fost să fie vizibile printr-un efort suplimentar și această strategie a funcționat. Avantajele sunt întotdeauna mult mai multe și pe termen lung. Cu siguranță, proliferarea traducerilor românești a permis oxigenarea literaturii în sine”. În schimb, pentru Antoni Clapés, „publicarea poeziei străine este întotdeauna riscantă, deoarece cititorul catalan se simte mai confortabil cu poeții de aici. Dar ne plac drumurile abrupte și înțelegem că publicarea poeziei traduse are un dublu sens, deschide ochii către o altă realitate, către o nouă limbă; și e nevoie să promovăm traducerea ca fiind ceva care este: consistența propriului limbaj prin intermediul acestor poezii în catalană dintr-o limbă străină. Dezavantaj? Niciunul: vrem să răspândim poezie bună în jurul nostru!”
Toți cei trei editori au pariat pe poezie, deoarece, după cum spune Maria Muntaner, „ne permite să transmitem cititorilor o cunoaștere destul de largă a operei unui autor prin intermediul antologiilor. Începem cu o mostră, iar apoi aprofundăm operele”. Pau Vadell afirmă că “poezia este genul. Poezia este sufletul cel mai sacru din orice literatură. De multe ori este subapreciată din cauza faptului că este nevoie de o lectură mai atentă și mai vie, dar suntem siguri că fără poezie nu există literatură. Este adevărat că majoritatea traducerilor din română sunt din poezie, dar sunt și eseuri sau romanele lui Cărtărescu, care plac mult”.
Adesea publicarea cărților face ca relațiile literare dintre editori, autori, traducători sau critici din România să se intensifice. „Nu numai că am reușit să avem o legătură cu autori, traducători și editori, dar bineînțeles, iar asta mi se pare esențial atunci când vine vorba de consolidarea legăturii, și cu anumiți oameni din comunitatea românească din Mallorca”, ne mărturisește Maria Muntaner. Pau Vadell ne dezvăluie planurile pe care le are: „Acum la AdiA Edicions pregătim a treia traducere românească: este vorba despre poeta Ileana Mălăncioiu. Plănuim să organizăm un eveniment acolo și să vă cunoaștem țara ca să stabilim o legătură mult mai puternică”. În acest sens, Antoni Clapés ne destăinuie că, prin intermediul traducătoarei Corina Oproae, au deja o relație cu instituțiile și autorii români, și vor continua să publice poezii din această țară.
Când vorbim despre literatură, este de asemenea important să menționăm promovarea literară care se face în mod constant. Aceasta implică organizarea de evenimente culturale în librăriile din Catalonia și din Insulele Baleare, unde sunt prezente cărțile autorilor români. Există o relație care este construită prin literatură, adică prin intermediul cuvintelor și metaforelor. Aici este necesar să menționăm rolul traducătorului, care are o mare importanță atunci când vine vorba de construirea acestor relații și, desigur, de menținerea lor.
Maria Muntaner subliniază că „fără îndoială, când te ocupi de o carte, ca să ajungă la cât mai mulți oameni, trebuie să ne implicăm cu toții. Sinergiile au fost, și multe, în cazul operelor românești pe care le-am publicat până acum. Traducătorul, criticii literari, librarii, bibliotecarii, instituțiile din țara de origine a autorului (în acest caz Institutul Cultural Român, cu sediul la Madrid), comunitatea românească din Catalonia, precum și cea din Insulele Baleare, poeții și actorii care doreau să recite versurile unui autor sau altul, să citească fragmente… Și voința pe care am avut toți împreună ca să desfășurăm activități în jurul operelor și, în cazul autorilor în viață, pentru a putea conta pe ei atunci când am făcut lansările de carte”. Redactorul de la AdiA Edicions consideră că „traducătorul cărții a jucat, de asemenea, un rol foarte important în stabilirea legăturilor cu comunitatea românească rezidentă în Catalonia sau în Insulele Baleare. Bineînțeles, și pentru a explica și chestiunile culturale românești care aici se pot schimba sau pot să aibă diferite lecturi. Prezentările, cluburile de lectură, întâlnirile, recitalurile etc. contribuie foarte mult la acest aspect”. În continuare, editorul Cafè Central adaugă că „în zona lingvistică catalană, ne-am străduit să lansăm traducerile, să le citim: să le răspândim, astfel încât să stabilim punți de dialog – nu numai din perspectiva cititorilor”.
În loc de concluzie, toți editorii vorbesc despre planurile lor referitoare la publicațiile de literatură română din următorii ani. Pau Vall confirmă că “va apărea antologia poetică a Ileanei Mălăncioiu. Cel puțin sperăm să putem publica un poet român din doi în doi ani, iar astfel putem să mărim cota poetică de autori români traduși în limba catalană.” Maria Muntaner menționează că „se tipărește volumul Res. Poeme 1988-1992 (Nimic. Poeme1988-1992) de Mircea Cărtărescu, o noutate de Ziua Internațională a Cărții: Sant Jordi, (în urma propunerii noastre, scriitorul însuși a ales acest volum, publicat în 2010) și mai avem în plan să publicăm un roman de Mihail Sebastian”, iar Antoni Clapés amintește că “în curând se va lansa un volum cu poemele lui Dinu Flămând”.