LA TEJGHEA: Editură pe măsură

Am întrebat odată o poetă: tu scrii acest volum în ideea publicării lui? Iar răspunsul a fost pe măsură: bineînțeles că pentru publicare, doar nu-l scriu să-l țin în sertar.

În scris, pornim de la un mesaj personal pe care am vrea să-l facem public. Iar principalul element e publicarea acestuia, cu ajutorul unei edituri. Cum se dezvoltă această relație? În ce condiții se predă ștafeta de la autoare/autor la public, prin editură? Cum triază editurile manuscrisele care văd lumina zilei? Cine direcționează și cizelează o cultură literară, scriitorii sau editurile? Se publică ce se citește, se citește ce se publică? Există un “loc de joacă” unde acestea două își dispută altitudinea, ca pe un balansoar?

Ne interesează și relația pe care o are autoarea/autorul cu editura. Cum alege o editură? Se trăiește din cultură sau artă? Care sunt subiectele care vând? Cum se alege ce e important și ce nu?

Vom vorbi în jurul acestor teme, și nu numai, în numărul următor al Prăvăliei culturale. Așa cum v-am obișnuit, așteptăm propunerile și textele voastre pe adresa de mail: [email protected] până în septembrie! Vacanță plăcută și lecturi pe măsură!

LA TEJGHEA

dacă mi-ar fi îndestul frică
(frica e iluminare),
aş ajunge. (Mariana Codruț – frica e iluminare…)

Ce condiții îți pune lumea/societatea? De ce și de cine ne e frică? Ce ne produce frică? Cum se construiește frica astăzi? Cum se creează imaginarul fricii? Cum se transformă frica în discursuri sociale, politice, economice? Ce instrumente avem ca să o combatem? E normal să ne fie frică? Cine sunt cei care ne produc teamă, frică? Cine ne controlează și ne domină? Practic, de ce avem frică?

Vă invităm la o discuție în jurul acestei teme. Așteptăm răspunsurile, creațiile și fricile voastre până la sfârșitul lunii februarie, pe adresa redacției: [email protected].

Foto: Magda Bistriceanu Simian

LA TEJGHEA

Revenim la Prăvălie cu o nouă temă pentru toamna 2018!

„Cred în/Cred că…” Voi în ce mai credeți? Care sunt convingerile după care vă ghidați? Pe baza cărui set de valori luați decizii pe scurtă sau lungă durată, pentru moment sau pentru eternitate?

Ce sunt valorile și cine ni le definește în societatea contemporană? Mai merită să vorbim despre valori și principii? Cine ne organizează și ce se vrea de la noi? Cine pune norme și ne dictează viața? Să vorbim despre care persoane au privilegii și le dă dreptul să hotărască? Dar cine contează și cine nu în societatea de astăzi? Putem să vorbim despre ierarhii și cine le impune? Cât de mult avem nevoie de o gândire critică, să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri mai încolo de niște șabloane sociale?

În acest numărul vrem să găsim răspunsuri la aceste întrebări. Haideți să vorbim despre credințe, încredințări, convingeri, superstiții.

Trimiteți-ne materialele pe această temă la [email protected], până la data de 15 octombrie 2018.

Foto: Medeea Iancu

LA TEJGHEA

 

Haideţi să vorbim despre ce ne împiedică, despre credință şi credinţe, despre hărnicie şi lene (în gândire, de ce nu?, de ce să fie doar poezia leneșă, nu şi gândirea?). Haideţi să vedem ce e judecata, de câte feluri este. Dar ce este prejudecata? De ce ar face ceilalți ce le spun eu sau ce consider eu că e bine, bun, adevărat, calea unică? Cât trebuie să-i ascultăm pe moşi-strămoşi și cât să ne deschidem mintea către alte orizonturi ce vor să vină? De ce cred că am dreptate?

De unde au apărut, cum au fost construite și perpetuate aceste păreri, care de cele mai multe ori își au argumentele în tradiție (“tradiția spune că..”), religie (“D-zeu a lăsat pe pământ BĂRBATUL și femeia”, “Așa se spune în Biblie”) sau în societatea în continuă dezvoltare (“Timpurile astea au luat-o razna”). Ce înseamnă să aparții, intern și extern, unei societăți, unei anumite culturi? Dacă unele dintre aceste subiecte au fost considerate tabu, acum urmează o încărcare semantică în care înțelegerea acestora creează de cele mai multe ori fantezii care alimentează ura și frustrarea, dar și interesul excesiv față de celălalt. De ce există nevoia de a pune etichete?

Trimiteți-ne textele voastre, până pe 10 iunie, pe adresa [email protected] despre cum vedeți standardele sociale înrădăcinate, prejudecățile, și provocarea acestora.

Foto: © Lavinia Dragotă

CULTURA ÎMPACHETATĂ: PRODUS SAU PROCES

Vă invităm să discutăm, la Tejghea, despre marketing-ul cultural. Ne propunem să vorbim despre cum se vinde produsul artistic, ce termeni se utilizează în relația dintre artiști și public/cititori, cum sunt seduse persoanele care consumă cultură, ce strategii se folosesc în această sferă, cum se negociază actul creativ, plusurile și minusurile într-o lume culturală în plină globalizare.

Imaginați-vă-n loja unei săli de teatru, după ce s-au stins luminile. Conul reflectorului țintește în centrul cortinei, în timp ce foșnetul de pe scaune încetează. Cum și de ce ați ajuns acolo? Ce v-a atras la titlu piesei, la imaginile și grafica de pe afiș? Cu ce așteptări ați venit la piesă? Ce amintiri vă va lăsa?

Acum imaginați-vă într-o librărie. Din rafturile care se întind pe toată lungimea pereților alegeți o carte, o deschideți. Vă îndreptați spre casa de marcat. De ce ați ales-o pe aceea? Ce culori sunt pe copertă? Ce vă face o cumpărați?

Cum se transformă o idee din mintea unui creator, a unei creatoare, într-un produs capabil de a fi preceput cu cele cinci simțuri, asupra căruia să ne îndreptăm atenția?

Așteptăm textele voastre pe adresa [email protected] până pe 25 aprilie.

 

Foto: © Lavinia Dragotă

LA TEJGHEA

TANIA BRUGUERA: Manifestul migrantului (2011) (traducere: Medeea Iancu)

LIDIA BUJOR: Nu m-ar opri nici vântul…

FLORIN BUZDUGAN: Drumul spre casă. Teoretizare asupra exilului literar din și după perioada comunistă

ANA DUMITRESCU: Eu nu trăiesc cu frică

ALINA GIOROCEANU: De profesie, migrant

DANIELA HENDEA: America: o aniversare

MONICA MANOLACHI: Metamorfoze

DANIEL D. MARIN: Emigrant în Sardegna (fragmente de jurnal)

CLAUDIA SEREA: Desfac noaptea cu ambele mâini

 

Foto: © Lavinia Dragotă