Am întrebat odată o poetă: tu scrii acest volum în ideea publicării lui? Iar răspunsul a fost pe măsură: bineînțeles că pentru publicare, doar nu-l scriu să-l țin în sertar.
În scris, pornim de la un mesaj personal pe care am vrea să-l facem public. Iar principalul element e publicarea acestuia, cu ajutorul unei edituri. Cum se dezvoltă această relație? În ce condiții se predă ștafeta de la autoare/autor la public, prin editură? Cum triază editurile manuscrisele care văd lumina zilei? Cine direcționează și cizelează o cultură literară, scriitorii sau editurile? Se publică ce se citește, se citește ce se publică? Există un “loc de joacă” unde acestea două își dispută altitudinea, ca pe un balansoar?
Ne interesează și relația pe care o are autoarea/autorul cu editura. Cum alege o editură? Se trăiește din cultură sau artă? Care sunt subiectele care vând? Cum se alege ce e important și ce nu?
Vom vorbi în jurul acestor teme, și nu numai, în numărul următor al Prăvăliei culturale. Așa cum v-am obișnuit, așteptăm propunerile și textele voastre pe adresa de mail: [email protected] până în septembrie! Vacanță plăcută și lecturi pe măsură!
