Ne-am mutat aici
Libertate. Acesta cred că a ajuns semnul Prăvăliei culturale. De la Argumentul primului număr, ne-am consolidat poziţia pe piaţă (ca să folosesc jargonul marketingului actual) și ne vedem de drumul nostru, prăvăliași relativiști, interogativi, lipsiți de certitudini.
Prăvălia e ştiută acum ca spaţiu al experimentului, al deschiderii, al democraţiei, al omenescului. Interogaţia frontală, dialogul frontal sunt forme de socializare consubstanţiale prăvăliei/Prăvăliei. La obiecte ajungi prin om, fără strategii de seducţie. Iar Prăvălia are plăcerea / bucuria de a fi împreună. Prăvălia are necesarul, dincolo de bine şi de rău. La prăvălie te duci după esenţial, după ceva de care tocmai ţi-ai amintit, după ceva fără de care, în principiu, nu poţi. La Prăvălie nu te duci să te plimbi. Te duci la ţintă. Prăvălia îţi dă timp. Îţi salvează timpul. Găseşti aici, aproape de casă – oriunde ar fi aceasta – semnele lumii întregii.
Pentru că am priceput cu toţii că goana după fericirea consumeristă ascundea, de fapt, goana după adevărul personal. În afara căruia nu putem fi. Etichetele hipermarketurilor înseamnă depersonalizare, adică izolare, adică singurătate.
Prăvălia propune comuniune, comunitate manifestă.
Esenţială. Aceasta este prăvălia.
Xenia Negrea