Apariția, la editura Dezarticulat, volumului-reeditare Vampirul, o adaptare interbelică și puțin cunoscută a celebrului roman al lui Bram Stoker nu înseamnă decât un singur lucru: să revizităm cel mai cunoscut anime despre vampiri. Vampire Hunter D înseamnă o serie de romane grafice scrise de autorul japonez Hideyuki Kikuchi în anii ’80 și reluată după 2000, inspirând o altă serie de adaptări în mai multe medii, anime, manga, benzi desenate și un joc video. Ca de obicei pentru o ecranizare anime cu subiect supranatural-horror, Vampire Hunter D are puternice elemente science fiction într-un setting oarecum medieval. Cum arată vampirii din viitor?
Într-un viitor îndepărat, chiar foarte îndepărtat, zeci de mii de ani după o post-apocalipsă atomică, lumea este bântuită de mutanți și demoni fără posibilitatea de-a mai apărea vreo putere centrală, ceva între un fel de ev mediu și Vest Sălbatic la fel de atomizat. Doris Lang este mușcată de un vampir antic numit Magnus și caută, la rândul ei, un vânător de vampiri care să o salveze de contele malefic și să o ajute să nu se transforme și ea într-un vampir. În găsește pe D și-l angajează să-l ucidă pe contele Magnus (așa cum ne spune Franco Moretti, vampirii sunt aristocrați). D este un vânător de vampiri destul de taciturn, cu ochii ascunși sub borurile incredibil de largi ale unei pălării albastre, îmbrăcat cu o pelerină la fel de albastră și păr lung, mereu în vânt de fiecare dată când pleacă undeva călare pe calul său cyborg de încredere. Va urma o călătorie cu un tempo rapid și scurte expuneri privind lumea vampirilor și cum puținii oameni se descurcă, adică se apără. Castelul contelui vampir găzduiește o serie de creaturi grotești, prilej pentru violența din zona body horror pentru care anime-urile SF din acea perioadă sunt cunoscute. Ceea ce vrea să spună că vom vedea chestii destul de grafice cu membre și organe, pixeli de sânge și arme letale, deci un trigger warning se impune. Tot ca un produs al timpului său, Vampire Hunter D ne arată, deși doar pentru un scurt moment, masculinitatea toxică cu care suntem cu toții familiarizați, anume, protagonistul crede că să fii bărbat ar însemnă să nu arăți emoții sau că ți-e frică. Pe de altă parte, aflăm despre ceva important despre libertate. Deși D este un dhampir, adică jumătate vampir, jumătate om născut din relația unei muritoare cu un vampir, ni se spune, alege să-și trăiască viața ca un muritor și respinge codul rigid al vampirilor.
Cincispreceze ani mai târziu, în 2000, Yoshiaki Kawajiri (cel din spatele iconicului Ninja Scroll) regizează o adaptare pentru începutul acestui secol. Vampire Hunter D: Bloodlust păstrează același setting de Vest Sălbatic postapocaliptic (deși mai urbanizat), dar violența este redusă, la fel și diversitatea corporală a creaturilor care locuiesc în această lume dubioasă. Vampirii sunt pe cale de dispariție, fiind vânați de vânători de recompense precum D, forțați să se ascundă în câteva zone tainice și întunecate. Sigur, se știe că vampirii sunt activi doar noaptea, incusiv și un dunpeal precum D, adică un jumătate om-jumătate vampir; ceea ce nu se știe este că vampirii îți păstrează privilegiile aristocratice și, în viziunea lui Kawajiri, ultimii supraviețuitori vor să ajungă-n spațiu cu propria lor rachetă spațială. În secvențele cu villain-ul animației, contesa Carmilla Elizabeth Bathory (așa se numește personajul, referințele sunt eteroclite și puternice), regizorul preferă să o plaseze pe aceasta într-un castel cu imagerie ce amintește d estetica lui H.R. Giger, dacă Giger ar fi fost fan Rosso Profondo al lui Dario Argento. Fiind un produs cultural mai apropiat de noi, Vampire Hunter D: Bloodlust se eliberează de crusta masculinității toxice, personajele masculine nu mai exaltă ascunderea suferinței și nu ezită să se arate vulnerabili. Unul din antagoniști, vampirul Meier Link nu crede că ar putea fi împreună cu muritoarea Charlotte. Un happy-end există, iar cei doi îndrăgostiți din lumi diferite părăsesc planeta devastată în nava spațială ascunsă de ultimii vampiri. Cât despre protagonist, fiind un vânător de vampiri, D nu poate avea o viață personală (cel puțin așa ne-a făcut să credem vechea temă dragoste versus datorie), rătăcește peste tot și îi părăsește pe cei la care ține și dispare undeva dincolo de ruine.
ALEXANDRU IONAȘCU este critic și teoretician. Are un doctorat în Filologie la Universitatea din Craiova.