MARIO BENEDETTI a fost un jurnalist, romancier și poet uruguayan care a publicat peste 80 de cărți în douăzeci de limbi. În ciuda acestui palmares a fost puțin cunoscut. Considerat de către conaționalii săi cel mai important scriitor al Americii Latine din a doua jumătate a secolului XX, a fost un membru marcant al grupului Generación del 45. Benedetti a murit în anul 2009.
DANIELA MĂRCULEȚ are un master în Științe ale Comunicării. A trăit în Italia, la Bergamo; a fost publicată în diverse antologii ale poeziei italiene contemporane. Este colaboratoare a Editurii RPlibri din Benevento, a revistei de poezie InVerso din Roma, a revistei literare Prăvălia Culturală, traduce pentru publicația ”Poesis International” din București, pentru site-ul literar ”Un posto di vacanza”.
Traducere din spaniolă, italiană: DANIELA MĂRCULEȚ
Audio: Ascultați poemul
în recitarea autorului.
DACĂ DUMNEZEU AR FI O FEMEIE
Și dacă Dumnezeu ar fi femeie?
se întrebă Juan fără a se mișca,
uite, uite, dacă Dumnezeu ar fi femeie
e posibil ca noi, gnosticii și ateii
să spunem nu dând din cap
dar să spunem da cu vintrele.
Poate ne-am apropia de goliciunea sa divină
pentru a săruta picioarele ei nu din bronz,
vulva ei nu din piatră,
sânii ei nu din marmură,
buzele ei nu din ipsos.
Dacă Dumnezeu ar fi femeie am îmbrățișa-o
pentru a o smulge din depărtarea sa
și nu ar mai trebui să jurăm
până moartea ne va despărți
pentru că ar fi nemuritoare prin definiție
și în loc să ne transmită SIDA sau panică
ne-ar contamina cu nemurirea sa.
Dacă Dumnezeu ar fi femeie
nu s-ar instala departe în împărăția cerurilor,
ci ne-ar aștepta în vestibulul iadului,
cu brațele sale nu închise,
cu trandafirul ei nu de plastic
cu dragostea ei nu de îngeri.
Oh Doamne, Dumnezeul meu
dacă pentru totdeauna și dintotdeauna
ai fi fost femeie
ce frumos scandal ar fi,
ce fericită, splendidă, imposibilă,
uluitoare blasfemie.
*** *** ***
SI DIOS FUERA UNA MUJER
¿Y si Dios fuera mujer?
pregunta Juan sin inmutarse,
vaya, vaya si Dios fuera mujer
es posible que agnósticos y ateos
no dijéramos no con la cabeza
y dijéramos sí con las entrañas.
Tal vez nos acercáramos a su divina desnudez
para besar sus pies no de bronce,
su pubis no de piedra,
sus pechos no de mármol,
sus labios no de yeso.
Si Dios fuera mujer la abrazaríamos
para arrancarla de su lontananza
y no habría que jurar
hasta que la muerte nos separe
ya que sería inmortal por antonomasia
y en vez de transmitirnos SIDA o pánico
nos contagiaría su inmortalidad.
Si Dios fuera mujer no se instalaría
lejana en el reino de los cielos,
sino que nos aguardaría en el zaguán del infierno,
con sus brazos no cerrados,
su rosa no de plástico
y su amor no de ángeles.
Ay Dios mío, Dios mío
si hasta siempre y desde siempre
fueras una mujer
qué lindo escándalo sería,
qué venturosa, espléndida, imposible,
prodigiosa blasfemia.