Mrdáš mě ze soucitu/Mă fuți de milă

 

JANA ORLOVÁ (n. 1986) este poetă și performance artist. Este interesată de latura întunecată a sacrului și de sexualitate. Opera sa poetică este caracterizată de o combinație între minimalism la nivelul formei și directețe. A debutat cu volumul de poezie „Capcane” în 2017. În curând va publica la editura frACTalia antologia bilingvă Mrdáš mě ze soucitu/ Mă fuți de milă, în traducerea lui Mircea Dan Duță.

_____

Ze sbírky Čichat oheň (2012)/Din volumul Adulmecând focul

_____

 

Slétává mezi pavučinu ros

v rukou věci zemřelých
Mezi stromy spí

a chodí po hladině

Líže otisky stop
Určuje směr
a hledá smrt

Koupe se v ní
v rybníku před sto lety

Planează prin perdeaua de rouă

ţine în mâini lucrurile celor morți
Doarme printre copaci

și păşeşte pe suprafața apei

Linge amprentele din adâncul urmelor
Indică direcția
şi caută moartea

Se scaldă în ea
într-un iaz de acum o sută de ani

 

Je Žlutá a spadne

Podzemí je ostré

Tlak na jednoduchou
Chápavost bez ticha

Spadne

Něco jako oběť

Este galbenă și cade

Sub pământ, ascuțiuri

Presiune asupra simplei
Puteri de înţelegere fără tăcere

Va cădea

Ceva ca o victimă

 

Vyšívám Měsíc

a polykám zelené stromy
Kamna nehoří
hloubí se déšť

Odhrnuju vlasy
a dívám se na cestu
jak plyne do tmavnoucího pole


Za chvíli potkám vrány
a něco ze mě odnesou

Co dělat
Vrátím se do kamen
s mokrou sirkou
a zasadím znova
nevyrostlé stromy

Brodez Luna

și înghit copacii verzi
Soba nu arde
ploaia se adânceşte

Îmi dau la o parte părul de pe faţă
și mă uit la drum
cum curge prin mijlocul câmpiei tot mai întunecate

În curând voi întâlni ciorile
și vor duce departe ceva din mine

Ce să fac
Mă voi întoarce la sobă
cu un chibrit umed
și voi planta din nou
copaci piperniciţi

 

V kulatém zrcadle
se objevila tanečnice vzpomínka
na černý dům
lávku přes obilí
pálenku vylitou do řeky
praskající dřevo když
malé děvče padalo do náruče
Într-o oglindă curbată
s-a ivit o balerină amintirea
despre o casă neagră
despre o punte peste lanul de cereale
palinca vărsată în râu
lemnul care a crăpat când
o fetiță a căzut în brațele cuiva

 

Z podlahy a ze země
vystupují
ti
kteří tu byli pohřbeni
Tváře a oči
velké
jako průhled do hloubky
Din podea şi din pământ
ies
cei
care au fost îngropaţi aici.
Au chipuri şi ochi
imenşi
ca o privire ce pătrunde în adânc

 

Pojď Ohni odpočiň si
Ženy se právě zasnoubily
s roztříštěným větrem
Ostříhal jim kadeře tancem
Zabolelo to na duši
Focule, vino şi odihneşte-te
Femei proaspăt logodite
cu vântul cel în toate zările risipit
Dansul lui le-a retezat cosiţele
Durerea a răbufnit în suflete

 

N a  k r a j i  m o ř e

do kterého se vlévá
obloha se všemi ptáky
a vším hmyzem

velký poživačný oheň
naslouchá větru

bouři jemných svalů
uvnitř

La marginea mării

în care se varsă
văzduhul cu toate păsările
și toate insectele

un imens incendiu dionisiac
ascultă vântul

furtuna mușchilor delicați
din interior

 

Ř e k l a :  t r o c h u  v o d y
a b y c h  n e ž í z n i l a 
A vypila by do dna
jakoukoli míru 

Můžu vstát i uprostřed noci
a vykousat si nehty
ale jí se stejně nezbavím

Řekla: pojď se trochu milovat
A byly jsme znova v lese vlčicemi
a jen tak jsme běhaly

A  zis: un pic de apă
să-mi potolesc setea 
Și ar bea orice cantitate
până la ultima picătură 

Și dacă m-aș trezi în toiul nopții
și mi-aș mușca unghiile
de ea tot n-aș scăpa

A zis: hai să ne iubim un pic
Și am redevenit lupoaice în pădure
alergând și atât

 

J a k o  r y b a  s p l y n u t í

jako tělo přijímající zemi
jako popel opařený večerem
jako křehký spánek hladové

Klečím na kamenech svého štěstí

Precum un pește al contopirii

precum trupul primind pământul
precum cenușa opărită la focul serii
precum somnul fragil al flămânzirii

Îngenunchez pe pietrele fericirii mele

 

H o r k á  m o j e  ž e n s k á  k r e v
konečně rozumu zbavená

Čichat oheň
Krájet vítr

Být se sebou sama
Tiše šílená

Fierbinte al meu sânge de femeie
în fine de rațiune izbăvit

Să adulmec focul
Să tai în felii vântul

Să fiu singură cu mine însămi
Nebună în tăcere

 

D o  n o c i ,  d o l ů

vstoupila jsem
Do černé tváře vědomí

Navrací se
vyschlý pot
tance kolem ohně

Za temného dne
v rudé jeskyni
sestra kostmi chřestí

Întru noapte, în jos

pătruns-am
În chipurile negre ale conștiinței

Întoarce-se-va
sudoarea uscată
a dansului împreujurul focului

În timpul zilei întunecate
în peștera roșie
soră prin oasele de asparagus

 

D e c h  d e š t ě  s v ě t l ý  j e …

U palem vyjí psi

Moje šelma
se k nim vrací

A ploii respirație plină-i de lumină

Printre palmieri urlă lupii

Felina din mine
se întoarce către ei

 

N ě ž n ý m i  p r s t y

žahavé medúzy
si tahám za duši

Až otevřu zvonek
bude tam díra
po minulé ženě

Po hořké tinktuře
po úsměvu
při kterém se usíná

Degetele delicate

cu usturătoare meduze
sufletul mi-acoperă

Când voi desface soneria
voi găsi acolo un gol
în locul femeii ce-a trecut

A tincturii amare
a zâmbetului
ce-alina întru-adormire

 

N a  r a m e n i  s e  z a c e l i l a
t r h l i n
a
z včerejší noci kdy bděla jsem
v soustředných kruzích

A ráno mlčí
Je zastydlé a syrové

Má uhýbavost v pohledu

Nepohyblivá hranice

Pe umăr s-a cicatrizat o rană

 

azi-noapte căpătată când vegheat-am
în cercuri concentrateȘi tace dimineața

 

Răcită e și crudă
Privirea și-o ferește

De neclintit hotar