IULIANA LUNGU este psiholog-psihoterapeut de orientare psihanalitică. A publicat eseuri și articole de psihanaliză în revista Self a Asociației de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București: “Compromisul în “Moise al lui Michelangelo” de Sigmund Freud”, “Despre suferințele sufletești”, “Femeia fără umbră și legătura ei cu infertilitatea” ș.a. A tradus articole și eseuri de psihanaliză. În 2016 a publicat pentru prima dată poezie, pe site-ul qPoem. Anul acesta a fost selectată în programul de rezidență on-line, organizat de editura Cartea Românească, sub îndrumarea poetei Medeea Iancu, alături de care pregătește primul său volum de poezii.
lavage
locuiți cu
familia? sînteți
autonomă, in-
dependentă? lăsați
un număr de telefon,
cel puțin,
al unei persoane
apropiate.
(am scris numărul meu,
am șters.
am scris numărul tău)
ați obținut punctajul
maxim, 0
(zero), la fel ca noi.
verde, născută în
epoca de aur,
bănuim că ați fost
invitată.
(ziua eliberării,
ziua mea de naștere,
recitam poezii pe
stadioane cu buchete
de flori
roșii în mînă)
ia să vedem,
strîngeți pumnul!
Aaaa, ați venit cu
venele de-acasă,
bine crescută.
(chiar dacă stăteam la
cozi cu orele, mîncam
un covrig toată
ziua)
relația de iubire cu
tine, mamă, e
legătura cu
toate obiectele din
jur,
agățate pe stativul de
perfuzii, atunci cînd pielea
ustură sub cusăturile
reconstrucției.
fiecare lucru Se
pune la locul lui
prin:
anestezie,
întinsă goală, cu
părul strîns,
acoperit,
montăm un cateter
în spate,
după ce adormiți.
tăiem clasic, pe verticală
de la buric în jos
cît e nevoie. coasem
pe dedesubt, n-o să se vadă.
ca la cezariană.
(soțul meu spune:
o să porți costum întreg de
baie. de rușine,
mă gîndesc,
cu tăietura mea
aplicată asupra versurilor
mie,
mie,
nu
mi-e.
mie,
nu,
niciodată)
doar
tăiem
bucata necrozată,
reimplantăm,
coasem,
destul de superficial
totul, lăsăm
țesutul să se refacă
natural.
prin mișcare,
cu cîte:
două sonde,
două drene,
două perfuzii,
totul în pereche,
stînga – dreapta,
frica de singurătate
și-un cateter.
r i d i c a ț i – v ă
r i d i c a ț i – v ă
și
m e r g e ț i
m e r g e ț i
cît am voie?
o r i c î t p u t e ț i
pot mult
prea mult. mînerul
de care m-apuc
pentru ridicarea capului
în lume,
din cearșafurile albe,
scutecul absorbant
(pampersul lui belzebuth
înțărcat prematur).
veronica
povestește despre
imaculata.
eu mă gîndesc că e un
nume sfînt, de
mamă!
pentru hemoragie
apăsați butonul roșu
din mijloc. încovoiați-vă
pînă venim,
strigați, dacă vă
vine, oricînd
sîntem aici.
ați făcut vreo mișcare
bruscă, cît ați mers?
cît am putut.
să vină doctorul
pentru oprire.
folosiți lavajul
rece de la frigider.
(cum încerc să
ridic capul,
rușinea pocnește
prin)
toate tuburile
cusute
interior-exterior cu
ață neagră, de
cea mai bună calitate.
Se topește în zece zile.
splitul Se scoate ulterior.
azi, de ziua națională,
ar ieși
cu limbă cu tot.
bărbații se plimbă
pe culoare, cu sondele
în mînă, sus-
ținuți de soțiile lor.
femeile
umblă singure ca noaptea
pe stradă, sprijinind
stative: dis-
pozitive folosite la
montarea și susținerea
unor
piese și aparate,
bradul de crăciun.