„Scrisul… este o slujbă cu normă întreagă, pentru că fiecare experiență ar trebui să aibă o anumită valoare pentru tine. Pe termen lung îți dai seama că nefericirile tale trebuie transformate în uneltele tale”, spunea, într-un articol din 1977 Jorge Luis Borges.
Poate că pentru niciun scriitor român aceste cuvinte nu au fost mai potrivite și, în același timp, mai puțin potrivite ca pentru Blecher. Cu o viață de numai 29 de ani (1909-1938), din care ultimii zece trăiți într-un corset de gips (tratamentul vremii pentru teribila boală morbul lui Pott, tuberculoza colonei vertebrale), într-o lungă și zadarnică peregrinare prin sanatorii din Europa și România, pentru ca în 1934 să se întoarcă acasă, în așteptarea morții, nu a beneficiat de „termen lung”. A reușit, însă, în foarte scurtul timp ce i-a fost menit să-și convertească nefericirea într-o unealtă excepțională. A făcut-o unind o luciditate extremă cu imaginația și visul, a făcut-o cu „demența aceea la rece, perfect lizibilă și esențială, cum își dorea. Definitivată, dacă nu scrisă, în ultimii patru ani ai vieții, începând din 1934, când publică un volumaș de versuri (Corp transparent) și două dintre cele trei romane terminate: Întâmplări din irealitatea imediată, 1936 și Inimi cicatrizate 1937 (cel de-al treilea, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, va vedea lumina zilei abia în 1971), opera lui, întâmpinată la apariție cu entuziasm, a rămas într-un mare con de umbră decenii de-a rândul în, condițiile convulsiilor societății românești. Reintră în circuitul literar românesc în perioada scurtei deschideri din anii ’70, de care s-a bucurat lumea noastră în anii comunismului. Adevărata intrare în acest circuit, nu doar românesc, ci și european, se produce însă după 1990, când cititorii descoperă cu uimire capacitatea aparte a acestui scriitor, atât inovator la vremea lui și perceput ca atât de original astăzi, de a-și converti, într-adevăr suferința proprie în instrument de interogație asupra condiției umane.
Așa se explică că „întâmplările” și „inimile cicatrizate” ale lui Blecher pot fi citite astăzi în atâtea limbi – spaniolă , italiană, engleză, franceză, suedeză, poloneză, portugheză, maghiară, în unele opera integrală.
În această toamnă cele două romane antume ale lui Blecher au ajuns și la Barcelona, în haină catalană, prin intermediul traducerilor semnate de catalanofila Jana Balacciu Matei și precedate de ample prefețe semnate de doi mari cunoscători și promotori ai literaturii române în lumea catalană: criticul D. Sam Abrams – Esdeveniments en la irrealitat immediata și traducătorul Xavier Montoliu i Pauli – Cors cicatritzats. Ambele poartă pe coperta a IV-a frazele de despre Blecher semnate de Mircea Cărtărescu, scriitorul român atât de citit, cunoscut și admirat în Catalonia.
Publicate la două edituri de recunoscut prestigiu în panorama editorială catalană, Adesiara din Barcelona (Edeveniments) și Fonoll din Lleida (Cors cicatritzats), cele două cărți au fost prezentate împreună, la 28 septembrie, în cadrul Săptămânii Cărții Catalane, cel mai important târg consacrat cărții în această limbă, organizat an de an începând din 1983. Prezentarea, cu participarea traducătoarei și a celor doi prefațatori, moderată de apreciatul om de televiziune, Xavier Grasset, s-a bucurat de o numeroasă audiență, în care publicului li s-au adăugat cititori deja pasionați de literatură română și scriitori catalani interesați de opera lui Blecher.
Avusese, neîndoielnic, o contribuție și îndemnul scriitorului și criticului Jordi Llavina i Murgadas: „Adevărații iubitori de literatură nu ar trebui să piardă Întîmplări din irealitatea imediată.” În articolul intitulat Capodopera necunoscută. din 9 septembrie publicat în prestigiosul ziar „Ara” (Acum), mărturisea: „pe măsură ce citeam mi se întărea impresia că mă aflu în fața unei capodopere a unui autor… despre care, până de curând, nu știam nimic.” Și, vorbind despre această „bijuterie cu majuscule”, nu uita să sublinieze faptul că romanul lui Blecher apăruse cu doi ani înaintea celebrului roman al lui Sartre, Greața.
La rândul ei, Marina Romero, ziaristă a canalului 3CAT, în interviul din 29 septembrie cu traducătoarea și cei doi prefațatori, sublinia, între altele cât de impresionată fusese de convertirea în Inimi cicatrizate, a fragilității fizice (scriitorul era obligat să stea întins pe spate, în pat, scriindu-și cărțile pe o lădiță de lemn, ținută pe genunchi) în vitalitate. „În ce anume lume, în ce anume realitate se petreceau astea?” cita ea, fraza care o emoționase.
Vă invităm să ascultați emisiunea Més nit: La prosa de Max Blecher ho questiona tot de la vida.
ADINA MOCANU este profesoară la Departamentul de Arte și Media al Universității din Craiova. Are un doctorat în studii culturale la Universitatea din Barcelona.