COSMINA MOROȘAN, poet, performer. Scorpion născut în 1989, Dorohoi, a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (fidelă catedrei Literatură Comparată – pe tot parcursul anilor de studiu). Încă este doctorandă la Școala de Studii Literare și Lingvistice, Cluj, cu o teză despre (și dincolo de) Gilles Deleuze, deși deocamdată locuiește București, datorită unui anumit context artistic oarecum provocator și prietenesc de acolo. În 2017, a publicat volumul Beatitudine (eseu politic), Editura Nemira. (“Yes, the divine is there; I touch it; these things are improbable miracles; I never stopped loving the world and seeing that it is beautiful. Yes, my philosophy is adjective; it is awe-struck. The real is not rational; it is improbable and miraculous.” M. Serres)
grind dulce
pentru Anticorp
E vânticel, se împrietenesc
organismele;
pun solnița-n măsline și fum –
pete pătrățite.
Parcelezi viorele
în motelul brutalisto-rural,
la cantină
sub reclamele prietenilor
(din goașe de caramel s-a notat
despre ecologie).
Noi îți suntem devote, riscăm
absolutizând
cu măsură
(se poate!).
Emoționale, mărturisitoare
– fără performanțe
că trăim
pentru loop nemercantil
în rezidență eternă,
de basm sublim.
Imensă varietate,
sunt devota
cute
șoptind în ritmul
tău – rugăciune,
între mentosane și umbre,
întru forma unei geci
prăjite
cât primești
ireverențele voioșiei.
Și dăruiești.
să ne rugăm frumos
la Jaspers, îndreptătorul,
pentru ca viață să vină
prin bunăstare umilă
în eveniment, când individul –
vibratil și impur –
nu va controla.
Ce te-a umplut
cu minunile sale, deci?
– ca pe timpul unui iluminism estetic
și intens apleci
mintea – o dimineață
într-o piață-livadă.
Soarele mărginea puterea de a calcula.
Un cor de fete
cu ghiuluri din flori, însetate după
formulele mesmerizate, un popor melancolic
livrând babic și aforisme
entuziaste –
cănd frec o moneduță întruna în buzunar.
zâna la sală
În mănăstirea de solidari
și solitari e inima ei –
acceptând doar delir și excepțional
când realitatea e un adidas
umed pe piciorul bebelușului uneori.
Plămădește idei pentru familii
dârdâind aiurea printre cărți.
Amestecă
discuția despre frumusețe
cu cea de etică.
Niște vietăți beau în prag
cirul său portocaliu.
“Ești un norișor, o șmecherie” –
o laudă un aspie
într-o amiază murdară, bogată
și cred c-o s-ajute
diagnosticul –
privirea-i uimit-deranjată
cât mângâie cotețul de trandafiri
limpezindu-mi istorii.
Căci nu poate fi decât o anarhistă
de sat,
zâna la sală
împărțind suc și floricele
în muzica furtunilor periculoase.
stole
Hei, iubire,
e toamnă, noiembrie;
ce haos prietenos
și suspect…
Vreau tripuri calde și stranii
nu creepy, ne-funny.
Înțelegi,
poezia asta subțire
despre finețe și blândețe?
Miros frumos,
te temi pe terasă
că am droguri în argintării
și totuși ne-am săturat.
Frunze leneșe
fac o perdea
cum mintea nu stă —
tresare, dispare.
Soarele ascuns
în mașina de treierat
e o imagine
respectabilă, în sfârșit.
Kali mică
Mă concetrez pe filosofia
fițuicilor c-un extra mesaj încurajator,
tenacitatea
unui dulce luptător.
Într-o posomorală de zi m-a scos
zgâriatul frunzei în firișorul de baltă,
purtată de vânt spre infinit apoi.
Corpul se înmuiase ca într-un capot
flaușat, de preșcolar.
Limpeziri au venit cu dorința
de-a mă ruga și-atunci am anchetat
în baraca plantelor mele suspicioase:
o vizionară a emoțiilor – eu
mor murind
sau trăind?
Vă corelam “etici”
cu litaniile superstarurului
peste-un feon.
Ce-i mai coerent decât
plângăcioasa și statica fetiță
cu încredere iubind
doar imaginația, tripul complex?
Lețuri printre haine fierte
într-un lac.
Un maslu furnicilor.
Vilă de daruri victimelor
mele –
eroilor.