mersul trenurilor

DANIEL DUMITRAȘCU – născut la 23 ianuarie 1999, Slatina. În prezent student la Facultatea de Drept a Universității din București. Debut editorial cu volumul de versuri ”Lumea fără mine”, 2012, iar în 2016 a publicat cea de-a doua carte ”Când oamenii au învățat să zboare”. Redactor la Revista ”Cutezătorii” timp de 4 ani.

în gara din golești timpul are mersul
trenurilor cfr/ se pierde pe undeva
în dreapta o doamnă în vârstă își învață
nepoata cântecul rârâiților cu rața
și cu râul
în stânga o fată râde din senin
butonând o tabletă samsung
pentru toți timpul trece mulțumitor
la clasa a 2-a

ceilalți pe scaune roșii se-ntreabă de noi
pufnesc sincron cu trenul
nu le convine mersul au plătit mai mult
și timpul lor se scurge la fel

©Daniel-Samuel Petrilă

băgare de seamă

m-am vindecat de lume
până la ultima
bubă care a făcut coajă
nu te mai pot iubi
pentru că
nu am putut niciodată

să fii aruncat în buzunarul
sacoului
și uitat acolo
în dreptul inimii
se cheamă tortură
nu dragoste
bby

poftă bună

poți muri daniel dumitrașcu ești aproape
încercuit
poezia nu te poate apăra nici
măcar de tine însuți

rămâi să plângi
trebuie să mănânc visez că sunt zeiță
mi s-a făcut rău de bunăvoie
sporesc sub tine neamuri
de viermi
mi-e silă daniel dumitrașcu
vom pune mâine pe cineva să te mute
de-aici

vor mai veni și
alții

așa am să fac

uite așa am să fac:

o să trag peste mine noaptea cu tot cu
felinare și pași,

cu bătrâna cucuvea despre care
bunica spunea mereu că anunță
moarta unui vecin de prin sat,

cu dragostea pe care ți-am purtat-o
ca pe niște blugi prea largi

așa am să fac:
dragoste cu tine sub întunericul
fricilor noastre.

s-o facem până la capăt

desenăm două păsări exotice pe ambalajul
prezervativelor
bem o vodkă și plantăm un baobab în mijlocul
piersicilor (să nu se ia nimeni de bunici
c-au fost înaintea noastră tineri și nu aveau
copaci uriași)

trebuie să salvezi amintirile într-un folder
securizat cu parola din cinșpe litere
numere și simboluri/ un algoritm din care rămân o mulțime de omizi digitale
să-ți roadă creierii până la os

iisus locuiește în bolivia bby
e o nebunie
să-ți rozi unghiile de entuziasm
cât crește baobabul
să te ducă
la
el