DIANA MOȚOC este lector universitar doctor la Departamentul de Limbi Moderne Aplicate, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. A obţinut doctoratul în traductologie la Universitatea de Vest din Timişoara, cu teza Traducerea, loc de întâlnire a culturilor şi limbilor catalană şi română. Studiu de caz: culturemul. A tradus poezie şi proză din literatura spaniolă şi catalană (Quim Monzó, Guadalajara, și Miquel Rayó Ferrer, Unghia fiarei).
Traducerea este un loc privilegiat al întâlnirii culturale, mai ales a culturilor mai puțin cunoscute, așa cum este cazul culturilor catalană și română, care, din cauza momentelor neprielnice ale istoriei, s-au aflat puțin în contact până în urmă cu câteva decenii, adică din momentul în care cultura română a devenit un autentic centru de difuzare a canonului literar catalan și, de asemenea, de când o emergentă tendință catalană și-a propus să acorde atenția cuvenită traducerii canonului literar românesc.
Literatura catalană grăiește în limba română
Primele documente. În plin romantism (și simetric), literatura română se naște ca literatură modernă, iar cea catalană renaște, odată cu mișcarea la Renaixença. În 1887, Juan Danu de Rumanía (sic), român trăind la Zaragoza, îi trimite lui Jacint Verdaguer o notă scrisă de mână, conținând traducerea în română a poemului Oda a Barcelona, răspunzând astfel solicitării lui mossènCinto, pe care acesta i-o adresase în timpul unei întrevederi anterioare. Literatura catalană ajunge însă la București în cadrul naturalismului francez și, cu siguranță, într-un mediu intelectual franțuzit: în anul 1900 se publică traducerea cărții lui Narcís Oller, Fluturaş (La papallona), de un oarecare Trif, și, de același autor, Natura, text tradus în două rânduri, mai întâi de Balavior, în 1914, și mai apoi de Pribeag, în 1916. În 1915, filologul italian Ramiro Ortiz, profesor la Universitatea din București, publică articolul „Un mistic catalan: Juan Maragall”, la moartea poetului, precum și traducerea câtorva din poemele sale. Contribuția cea mai importantă îi aparține însă hispanistului Al. Popescu-Telega, care, în 1922, la propunerea lui Joan Estelrich, traduce și publică, de același autor,Laude(Elogis). În 1929, istoricul, criticul și scriitorul Nicolae Iorga călătorește la Barcelona cu prilejul Expoziției Universale, călătorie ce îi va inspira cartea O mică ţară latină: Catalonia şi exposiţia din 1929. Note de drum şi conferinţe, unde reunește texte despre arta catalană și, de asemenea, câteva traduceri din poezia catalană. Când vorbește despre literatura catalană, pune problema existenței unei națiuni catalane, diferinte de cea spaniolă, iar răspunsul său este categoric: „De sigur că această naţionalitate catalană există – fără ca aceasta să supere pe nimeni – şi de aceia există o limbă catalană şi o literatură. Aceasta nu poate fi pus la îndoială de nimeni” (Iorga, 1930, 51).
Anii 70-80 ai secolului al XX-lea. Paranteza de izolare politică impusă de dictadura comunistă, dar și de cea franchistă, justifică faptul că abia în anii 70 literatura catalană devine din nou prezentă în spațiul cultural românesc. Astfel, în 1972, romanistul Marian Papahagi traduce din poezia lui Gabriel Ferrater, Carles Riba, Marià Manent, Pere Quart, Bartomeu Rosselló-Pòrcel, Josep Carner, Salvador Espriu și Joan Vinyoli, iar anul următor, Victor Ivanovici și M. Perelló traduc poeme de Salvador Espriu; de asemenea, în 1976, vor publica câteva dintre creațiile Noului Cântec catalan (la Nova Cançó). Două apariții rețin mai cu seamă atenția în această perioadă: pe de o parte, volumul Poezii de Salvador Espriu, tradus de Dumitru Trancă, în 1974 (în același an, Darie Novăceanu publică traduceri din Salvador Espriu, J.V. Foix, Joan Vinyoli, Gabriel Ferrater și Ramon Garriga, însoțite de un interviu cu Josep M. Castellet). Cealaltă apariție este traducerea și adaptarea romanului Tirant lo Blanc, de Oana Busuioceanu, fiind prima traducere contemporană a acestei opere, cu o prefață semnată de Andrei Ionescu. În 1988, se publică versiunea românească a romanului Fortuny, de Pere Gimferrer, realizată de Traian Filip, și câteva povestiri de Mercè Rodoreda, traduse de Virgil Ani și publicate într-o antologie de proză universală contemporană.
Din anii 90 până în prezent. În această perioadă numărul traducerilor din catalană în română crește exponențial. În 1995, Editura Univers publică traducerea romanului Piaţa Diamantului, versiunea românească fiind realizată de Jana Balacciu Matei, în colaborare cu Xavier Montoliu Pauli. În 1997, Jana Balacciu Matei creează colecția „Biblioteca de Cultură Catalană”, la Editura Meronia din București. Lista autorilor traduși este impresionantă, fiind vorba despre un program de traducere foarte bine gândit: Montserrat Abelló, Maria Barbal, Blai Bonet, Jaume Cabré, Pere Calders, Carles Duarte, Miquel Llor, Joan Maragall, Maria-Mercè Marçal, Miquel Martí i Pol, Joan Francesc Mira, Quim Monzó, Manuel de Pedrolo, Joan Peruga, Arnau Puig, Miquel Rayó Ferrer, Mercè Rodoreda, Carme Riera, Bartomeu Rosselló-Pòrcel sau Ramon Solsona, și, nu în ultimul rând, Ramon Llull. Editura Meronia a strâns, în jurul ei, între alții, traducători ca Lavinia Coman, Nicolae Coman, Maria Sabina Draga Alexandru, Diana Moţoc. Ulterior, au existat și alte inițiative editoriale: Libertas, Ars Longa, RAO sau Humanitas publică, de asemenea, traduceri din autori catalani: Maria Antònia Oliver, Baltasar Porcel, Emili Rosales, Llorenç Villalonga, și două opere de Josep Pla: Noapte de primăvară și Strada îngustă.
Biblioteca de Cultură Catalană. Punct și de la capăt. Colecția „Biblioteca de Cultură Catalană”, a Editurii Meronia, consacrată exclusiv operelor literare scrise în catalană, și-a consolidad activitatea de-a îmbrăca în straiele limbii române canonul literar catalan, cu cele peste 40 de titluri publicate, obiectivul colecției fiind nu acela de „a publica traduceri izolate, ci fiecare carte tradusă să fie integrată într-un ansamblu care poartă semnul și personalitatea catalane: o colecție poate să exercite o influență mai mare în ceea ce privește receptarea fiecărei cărți” (Balacciu Matei și Montoliu Pauli 2003, 168). Motor și suflet al colecției, Jana Balacciu Matei este autoarea majorității traducerilor. Ultimele noutăți traduse și publicate de Jana Balacciu Matei sunt: Incerta glorie (Incerta glòria), de Joan Sales (lansată în decembrie 2014, la Barcelona, la librăria Calders, în prezența editorului francez al cărții, Llibert Tarragó, și, de asemenea, în cadrul Primului Colocviu de Catalanistică și Traducere al Universității din București, în 2015, în prezența criticilor D. Sam Abrams și Elisabeta Lăsconi, la librăria Humanitas-Cișmigiu); antologia poetică bilingvă 71 Poeme,de Francesc Parcerisas, în noiembrie 2015; Sfinxul din noi. Antologie poetică bilingvă, de Màrius Torres, cu o prefață de Margarida Prats (volum prezentat la cel de al doilea Simpozion Internațional Màrius Torres, Lleida, toamna 2017), în 2016; în 2017, Voci în intemperii, de Sebastià Perelló, prefațat de D. Sam Abrams; iar în 2018, împreună cu Lilica Voicu-Brey, Între Beckley și București: Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu citiți la Barcelona de un critic american, de D. Sam Abrams, cu o prefață de Marius Chivu, lansată la Muzeul Național al Literaturii Române din București, în cadrul celui de al XVIII-lea Colocviu Internațional de Limba și Literatura Catalane organizat de AILLC și Universitatea din București.
Ramon Llull. Versiunile românești ale operelor lui Ramon Llull sunt semnate de Jana Balacciu Matei și apărute în colecția „Biblioteca de Cultură Catalană”: Cartea păgânului şi a celor trei înţelepţi (2010, prefața de Armand Puig i Tàrrech), Blaquerna (2011, prefața de Joan Santanach), Cartea contemplării lui Dumnezeu (2013, prefața de Josep E. Rubio), Cartea minunilor (2016, prefața de Joan Santanach) și Doctrina puerilă (2016, prefața de Joan Santanach). Balacciu Matei și-a asumat de asemenea provocarea de a traduce din latină Ars brevis, volum publicat în 2015, în colecția îngrijită de profesorul Alexander Baumgarten „Biblioteca Medievală”, la Editura Polirom din București, cu o prefață de Josep E. Rubio. Așa cum afirmă Marta Nadal, Jana Balacciu Matei „este traducătoarea europeană cea mai activă a operei fericitului Ramon Llull” (2017, 5), fapt pentru care Universitatea din București a găzduit Ziua internațională a studiilor operei lui Ramon Llull, în 2016, anul comemorării lui Llull.
Recunoașterea. Pentru promovarea și traducerea literaturii catalane, Jana Balacciu Matei a fost premiată în mai multe rânduri de diferite foruri catalane: în 2003, a primit Crucea Sant Jordi a Guvernului Cataloniei; în 2005, Memorialul Joan B. Cendrós, oferit de Òmnium Cultural, iar în anul 2008, Premiul Batista i Roca, al Institutului de Proiectare a Culturii Catalane. Punctul culminant al acestei recunoașteri este primirea, în 2017, a două distincții: pe de o parte, Institutul de Studii Catalane i-a oferit, în ajunul Zilei de Sant Jordi, Premiul Internațional Catalònia pentru meritele sale ca cercetătoare în câmpul lingvisticii romanice și pentru promovarea și traducerea literaturii catalane în România; iar pe de alta, în toamna anului 2017, Fundația Ramon Llull i-a acordat traducătoarei Premiul Ramon Llull pentru Traducere Literară pentru introducerea și traducerea operei lui Llull în spațiul cultural românesc. În sfârșit, colegi și prieteni literați – un total de treizeci de autori și profesori catalani și români – i-au dăruit volumul aniversar Viaţa printre vieţi / La vida entre vides. Festschrift für Jana Balacciu Matei (ediție îngrijită de Ilinca Matei și Xavier Montoliu Pauli. București: Editura Omonia, 2017) și au organizat o dublă lansare a cărții, în preajma Zilei de Sant Jordi 2017 – mai întâi la Espai Betúlia din Badalona, iar mai apoi la București.
Noua generație de traducători. Începând din 2013 editura bucureșteană Meteor Press a publicat, în traducerea Oanei‑Dana Balaş, versiunile românești ale romanelor Pâine neagră (2013) de Emili Teixidor, Însemnările lui Aram (2014), de Maria Àngels Anglada, și Cerul de plumb. Viaţa lui Neus Català (2015), de Carme Martí, cea din urmă împreună cu Cristina Anghelina. În traducerea Mariei Sabina Draga‑Alexandru, în 2014 a publicat, de asemenea, Fericirea. Barcelona 1909 (2014), de Lluís‑Anton Baulenas. Alți traducători care semnează traduceri din catalană sunt: Christian Tămaș, Alexandru Călin, Anca Bărbulescu și Marius-Adrian Hazaparu.
Revista Apostrof. Semnalăm inițiativa Revistei Apostrof din Cluj, al cărei director este scriitoarea și poeta Marta Petreu, de a publica cu regularitate din 2016, la rubrica «Biblioteci în aer liber» traduceri din poeți catalani. Au apărut poeme traduse de Jana Balacciu Matei din Ramon Llull (în anul comemorativ Llull) și din următorii autorii contemporani: Màrius Sampere, Antònia Vicens, Amadeu Vidal i Bonafont, Rosa Planas, Pau Vadell, Lluís Solà, D. Sam Abrams (ale cărui poeme au fost traduse din engleză de Irina Petraş), Marc Romera, Ivan Brull și Biel Mesquida. Revista a publicat, de asemenea, câte un interviu literar cu ultimii patru, consemnat de Xavier Montoliu Pauli.
Teatru. În ceea ce privește teatrul, prezența unor dramaturgi catalani și reprezentarea pieselor acestora pe scenele românești este tot mai frecventă. Piesa cea mai jucată este După ploaie, de Sergi Belbel, în traducerea Deliei Prodan (2005). A fost pusă în scenă la Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov (2005), în regia lui Dan Vasile, la Teatrul de Stat din Oradea (2006), în regia lui Claudiu Goga, și la Teatrul Apollo 111 (2017), în regia lui Alexandru Maftei. Trebuie amintită de asemenea participarea unor dramaturgi catalani precum Esteve Soler sau Josep Maria Miró la Teatrul Naţional din Târgu Mureș, sau a lui Guillem Clua la Teatrul Odeon din București, în cadrul proiectului Fabulamundi. Playwrigint Europa.
Literatura română în vizită la Barcelona
Începuturi poetice. În 1996, Artur Quintana publică poemele românești ale lui Paul Celan în revista L’aiguadolç. Revista Reduccions publică, în 2004, traduceri din Ana Blandiana, realizate de Aina Torrent și Alina Mondorf, iar în 2009 de Virgil Mazilescu, Ioan Es. Pop și Ileana Mălăncioiu, versiunea catalană fiind semnată de Xavier Montoliu Pauli. În 2012, Ileana Mălăncioiu participă, împreună cu Svetlana Cârstean, la Festivalul de Poezie de la Barcelona. Trebuie remarcate două inițiative de schimb instituțional, literar și traductiv, organizate de Institutul Literelor Catalane (inclusiv publicarea edițiilor bilingve): în 2004, poetele Denisa Comănescu și Ioana Ieronim participă la seminarul de traducere poetică de la Farrera, iar în 2011 Miquel Desclot, Christelle Enguix, Maria Antònia Massanet și Marc Romera, împreună cu Ion Cristofor, Letiţia Ilea, Oana Cătălina Ninu și Aurel Pantea, la proiectul Veus paral·leles, la a cărui organizare au colaborat Institutul Ramon Llull și Institutul Cultural Român. Tot în anul 2011, apare traducerea romanului Maitreyi, de Mircea Eliade, realizată de Joan Fontana și publicată de Viena Editors.
Per entre els dies. Antologia poètica, de Marin Sorescu. Probabil unii cititori catalani contemporani au cunoscut literatura română (în afară, desigur, de trilogia formată din Cioran, Ionesco și Eliade) prin poemele acestui poet român. Cu siguranță, prima ediție a acestei traduceri, semnată de Corina Oproae și Xavier Montoliu Pauli, cu o prefață de Francesc Parcerisas (Palma, Lleonard Muntaner Editor, 2013), a însemnat un punct și de la capăt pentru începuturile prezenței literaturii române în sistemul literar catalan. De fapt, numărul mare de acte și lansări care au fost organizate reflectă receptarea entuziasmată a textului de către cititori și critici; iar calitatea traducerii i-a adus Premiul Rafel Jaume Cavall Verd al AELC și Premiul Marin Sorescu, oferit de Municipiul Craiova în cadrul celei de a XIV-a ediții a Zilelor Marin Sorescu. Cu ocazia celei de a optzecea aniversări a nașterii poetului, în anul 2016, editura a publicat, revizuită și lărgită cu douăzeci de poeme, a doua ediție a traducerii, de data aceasta în colecția „La Fosca”. Cu certitudine, această carte a trezit interesul pentru alte opere și autori români, fie prin publicarea de traduceri, fie prin prezența poeților la festivaluri literare pe întreg teritoriul catalan.
Imbold pentru traducere. Misiunea de a fi făcut un mare pas înainte pentru promovarea prezenței autorilor români și a traducerilor în catalană le-a revenit în mod special traducătorilor, ceea ce a însemnat atenuarea dezechilibrului existent între numărul traducerilor publicate din catalană în română și invers – așa cum au semnalat Arenas i Škrabec în raportul La literatura catalana i la traducció en un món globalitzat. Pariul unor edituri, noi sau cu o traiectorie fermă, care au dorit să însoțească această sarcină prescriptoare pentru a face cunoscută literatura română, este de asemenea determinant. Acestea sunt: Lleonard Muntaner Editor, Viena Editors, Cafè Central, AdiA Edicions și Edicions de 1984. Astfel, începând din 2011, în mai puțin de șapte ani, au apărut în sistemul literar catalan în jur de douăzeci de opere (publicate sau puse în scenă, în cazul teatrului) de autori români, iar prezența lor în cadrul lansărilor sau a premiilor literare a încetat să mai fie un fapt excepțional pentru a deveni unul destul de obișnuit. Între traducători, trebuie să amintim numele lui Xavier Montoliu Pauli, care a fost lector de catalană la Universitatea din București și care, pe lângă misiunea sa didactică, a organizat evenimente de promovare a culturii catalane în București, precum și în cadrul altor universități românești, și, de asemenea, s-a implicat în proiectul Editurii Meronia. Revenit la Barcelona, a întreprins misiunea de a traduce texte literare românești, iar între titlurile publicate, pe lângă antologia poetică a lui Sorescu, amintim volumul Ànima gramatical. Antologia poètica 1960-1984 (Suflet gramatical. Antologie poetică 1960-1984), de Nichita Stănescu (tradus împreună cu Lilica Voicu-Brey, cu o prefață de D. Sam Abrams, publicat de editura Lleonard Muntaner din Palma, 2017, în colecția „La Fosca”) și antologia poeților Ioan Es. Pop și Ion Mureșan, Assedegats. Dos poetes transsilvans (Însetați. Doi poeți transilvăneni), cu un epilog de Marc Romera, publicată de AdiA Edicions, 2017. Din celebrul autor român Mircea Cărtărescu a tradus, ca urmare a participării scriitorului la cel de al XXX-lea Festival Internațional de Poezie 2014, poeme publicate în placheta Mircea Cărtărescu. Dilluns de poesia (Mircea Cărtărescu. Luni de poezie), apărută la Barcelona, ASM i ILC, 2016, de asemenea, cartea de povestiri Per què ens estimem les dones (De ce iubim femeile), Lleonard Muntaner Editor, Palma, 2016, pentru care a primit Premiul Criticii Serra d’Orpentru Traducere 2017, și volumul Res. Poemes 1988-1992 (Nimic. Poeme 1988-1992), prefațat de D. Sam Abrams, Lleonard Muntaner Editor, Palma, 2018, de asemenea în colecția „La Fosca”. Un alt nume de origine română și cu rezonanță internațională, Norman Manea, a fost integrat în spațiul de receptare catalan prin traducerea semnată de Montoliu Pauli a eseului La cinquena impossibilitat. Judaisme i escriptura (Laptele negru. Iudaism și scriitură), editura Galaxia Guttenberg, Barcelona, 2015, în format electronic; eseul original Laptele negru – titlu inspirat dintr-un vers de Paul Celan – a obținut al IV-lea Premiu Internațional pentru Eseu Josep Palau i Fabre). Sarcina sa de traducător a constat de asemenea în prezentarea poeților români tălmăciți la festivaluri și în reviste ca Reduccions sau Sèrie Alfa. A tradus de asemenea piese de teatru de Alina Nelega – La síndrome genovese (Sindromul genovese), 2014 –, și de Bogdan Georgescu (Antisocial, 2015 și 2016), puse în scenă la Sala Beckett, în regia lui Jordi Prat i Coll și, respectiv, a lui Aleix Fauró. Cea mai recentă traducere a sa este Kyra Kyralina, de Panait Istrati (Barcelona, Edicions de 1984, 2018), cu o prefață de Zamfir Bălan. Un alt traducător cu activitate traductivă constantă este Corina Oproae, profesor de engleză și poetă în limba spaniolă, stabilită în Catalonia din 1998, care a semnat versiunea catalană a ultimului volum de poezie al Anei Blandiana, La meva pàtria A4 (Patria mea A4), la Cafè Central în co-ediție cu Eumo Editorial, în colecția „Jardins de Samarcanda”, pentru care a primit Premiul Jordi Domènech pentru Traducere de Poezie 2015. Oproae a tradus de aceeași autoare eseul La por de la literatura(Spaima de literatură), apărut în 2017, la editura AdiA în colaborare cu Cafè Central. În 2016, de asemenea în co-ediție Cafè Central și Llibres del Segle, a fost publicat volumul Els poemes de la llum (Poemele luminii), de Lucian Blaga. Recent a apărut placheta L’ull del cel (Ochiul cerului), 2017, de pictorul și filosoful exiliat la Barcelona Adrian Pic, la editura Cafè Central.
Alte inițiative. Se cuvine de asemenea amintite două inițiative destul de singulare, ca abordare, în domeniul traducerii. Pe de o parte, publicarea cărții de reflecții și aforisme Pensaments crepusculars, de Emil Cioran, la Viena Editors (2017), o traducere comună, realizată la două mâini de profesorii de română de la Universitatea din Barcelona, Virgil Ani și Joan Fontana (care debutase cu traducerea romanului Maitreyi, de Mircea Eliade, în 2011), în colaborare cu Gemma Cervera, Teresa Suñol și Federico Ferreres; și, pe de altă parte, publicarea, în 2017, a primei traduceri semnate de Antònia Escandell (care a fost lector de spaniolă la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași): Solenoide, de Mircea Cărtărescu, cu un epilog de Montoliu Pauli, la Edicions del Periscopi.
În loc de concluzie… Toate aceste acțiuni în jurul traducerii fundamentează, cu tenacitate, pasiune și rigoare profesională, paradigma atât a literaturii române în catalană, cât și a literaturii catalane în română, deja consolidată. Din fericire, în traducerea literară au avut loc recent alte evenimente care însoțesc aceste construcții și, deopotrivă, fac ca ineditul să lase loc normalității faptului traductiv, înțeles în sens mai amplu, ceea ce ar merita o analiză mai aprofundată. De pildă, amintim implicarea instituțiilor publice catalane și românești, receptarea critică a traducerilor – cum ar fi studiile sau articolele semnate de critici catalani sau români (D. Sam Abrams și, respectiv, Elisabeta Lăsconi) –, organizarea de zile și colocvii cu caracter academic dedicate traducerii (de la primele Zile la Universitatea Rovira i Virgili, 2014, la cea consacrată operei lui Mircea Cărtărescu organizată de UAB și ILC, în 2018, sau cele două colocvii de catalanistică și traducere de la Universitatea din București (în 2015: Llengües i cultures en contacte: el català i l’Europa d’avui. Diàlegs culturals mitjançant traduccions literàries; iar în 2018: XVIII Col·loqui Internacional de Llengua i Literatura Catalanes organizat de AILLC și Universitatea din București, pentru a marca celebrarea celei de a 25-a aniversări a înființării lectoratului de catalană), profesionalizarea noii generații românești de traducători, crearea lectoratului român la Universitatea Autonomă din Barcelona, participarea poeților români la festivalurile literare catalane, premiile pentru traducere, atât în Catalonia, cât și în România, prezența în mijloacele de comunicare (mai ales digitale, cum ar fi Núvol sau Llavor Cultural sau Prăvălia Culturală, care publică interviuri, recenzii și cronici legate de lumea traducerii și a literaturii), precum și proiectele sociale ale persoanelor private sau ale comunităților de catalano-români…
Bibliografie
Arenas, Carme; Škrabec, Simona. La literatura catalana i la traducció en un món globalitzat. Barcelona: ILC i IRL, 2006.
Bacardí, Montserrat. „Història de la traducció literària”. Visat, 6, 2008.
Balacciu Matei, Jana; Montoliu, Xavier. „Traduccions catalano-romaneses: antecedents i present del projecte editorial Meronia”. Revista de Filologia Romànica, 20, 2003. p. 163-170.
Matei, Ilinca; Montoliu, Xavier (pròleg). «Viaţa printre vieţi / La vida entre vides. Festschrift für Jana Balacciu Matei». În Montoliu, Xavier, Matei, Ilinca (ed.). Viaţa printre vieţi / La vida entre vides. Festschrift für Jana Balacciu Matei. Bucarest: Editura Omonia, 2017, p. viii-xix.
Montoliu Pauli, Xavier. „El diàleg entre la literatura catalana i la literatura romanesa a través de les traduccions literàries”. În Xavier Montoliu Pauli şi Ilinca Matei (ed.), Viaţa printre vieţi/La vida entre vides. Festschrift für Jana Balacciu Matei. Bucureşti, Editura Omonia, 2017, p. 192-210.
Moţoc, Diana. „Les traductions entre le catalan et le roumain : l’histoire d’une rencontre culturelle récente”. Jeanrenaud, Magda; Richter, Julia, Schippel, Larisa (ed.). Traducerile au de cuget să îmblînzească obiceiurile… Rumänische Übersetzungsgeschichte – Prozesse. Produkte. Akteure. Berlín: Frank & Timme, 2014, p. 293-307.
Moţoc, Diana. O întâlnire catalano-română. Traducerea literară.Cluj-Napoca, Florești, Limes, 2017.
Nadal, Marta. „La dona del tren”. În Montoliu, Xavier, Matei, Ilinca (ed.). Viaţa printre vieţi / La vida entre vides. Festschrift für Jana Balacciu Matei. Bucarest: Editura Omonia, 2017, p. 2-20.
Petreu, Marta. „O librărie din Barcelona”. Apostrof, Anul XXVII, 5 (312), 2016.
Ribera Llopis, Joan M. „Notícies i traduccions catalanoromaneses al llindar del nou-cents. Material de treball”. Actes del catorzè col·loqui internacional de llengua i literatura catalanes, Publicacions de l’Abadia de Montserrat, 2009, p. 383-392.