atâta vreme cât știi că poți să te întorci

ALIN IOAN (n.1981) este absolvent de Teologie-Asistență Socială și locuiește în Arad. A debutat în 2016 cu volumul cer de rigips, nori de glet, publicat la Editura Fractalia. Este prezent în Antologia Subcapitol, poezia (Editura Tracus Arte, 2015). A mai publicat poezie în revistele: Lolita, Arca, Poesis International, Semne bune, Astra. Mai degrabă ar vrea să apară scris despre el că îi place să meargă cu bicicleta, consumă multă cafea și muzică. Are un aparat foto for fun etc.

 

„nu ştiu aline, glumesc şi nu la ce-o să zic, poate mai vin şi eu pe la arad şi îţi scriu să ne vedem, şi dacă da, tu să ai cumva grijă – iniţial voiam să zic tactul exagerat în precauţii al gazdei pentru mine, unul căruia îi place cum scrii, dar lasă, grijă să fie, chiar grija muncitorului super prost plătit, pe care îl ia cu zîmbet secret, total nevinovat, cînd vede cum începe să se crape totul la patron – grija să nu-mi strici tot ce mi-am făcut eu în cap despre cum e la tine în casă cu ara, cu sophia, cu pozele făcute tot în spaţiul pe care nu fără invidie îl văd prăfuit, rece şi binecuvîntat cu lumina aia pe care perfect ai prins-o căzînd pe tot felul de chestii, despre cum la un mom. dat parcă povesteşti cu voce calmă şi cu arhaisme de bătrîn prof italian nepublicat, puţin pervers şi ideal oricui ca prieten, şi în alte dăţi zici că eşti r. chandler, cu descrieri faine noir, făcute cu claritatea de care eu tot mai rar dau, de care tot mai mulţi parcă se feresc, nu ştiu de ce, că e ca şi cum te-ai feri de ce-i sănătos să se pună necomplicat pe suflet, ca un refren de multe ori de slagăr simpluţ de la depeche, deci tot ce ai pus tu cu răbdare şi frumos şi limpede aici în carte, tu să faci să rămînă aşa, că e numai bine, e şi cald şi e şi rece, e fix cum trebuie, aline.“ (Vlad Drăgoi)

 

 

 

dimineață am băut cafeaua

în tihnă

așezat în hamac

revărsări pașnice de lumină în ceașcă

furnica explorează

 

am să te salvez

i-am zis

dar înainte vreau să fac o fotografie reușită

pe marginea de ceramică

 

fug în casă

și aduc aparatul

 

la prânz eram pe bicicletă

tăiam în viteză orașul în două

transpirat

miros prelungit de tei & adolescenți

pe faleză

după-masă am intrat la o proiecție

de scurtmetraje

la sfârșit a trebuit completat un formular

cu datele personale și votate trei

dintre ele

 

 

la rubrica ocupație am scris

cu majuscule

DILETANT

 

îmi place să o privesc prin fereastră pe fiică-mea

care aleargă prin curte urmată de lătratul

celor doi câini surescitați de prezența ei

 

și nucul cu frunzele în retragere

 

îmi amintesc ce povestea a. săptămâna trecută

la terasă despre un copil

de vreo 10 ani

provenit dintr-o familie săracă

cu mulți frați care îneacă

pui de pisică

pentru 10 lei

,,îi face submarin”

seara rămân cu sticla de vin și două pahare în față

(ara a adormit pe canapea

copila e de mult în patul ei)

 

a trecut ceva vreme de când chris cornell s-a sinucis

în baia unui hotel din detroit

pe youtube doar soundgarden & audioslave

 

am avut tot timpul  o inimă coruptă

grunge

fără să știu

 

pe hunger strike izbucnesc compulsiv

în plâns

 

un sentimentalist pe fondul consumului de alcool

nu-mi pasă că e trecut de miezul nopții

și ce dracu poate să aducă în plus

ziua de azi.