„Viața printre vieți” a Janei Balacciu Matei

Xavier Montoliu Pauli & Ilinca Matei (ed. și prefață), Viața printre vieți / La vida entre vides. Festschrift für Jana Balacciu Matei, Editura Omonia, București, 2017, 358 p. Ilustrație de Cristina Țurlea.

 

D. SAM ABRAMS

Una dintre caracteristicile cele mai relevante ale modernității o constituie, incontestabil, profundele schimbări produse în privința parametrilor identității umane. Omul nu mai este solid, intact, comprehensibil, univoc și unidirecțional, devenind o ființă complexă, diversă, plurală, dificilă, contradictorie și paradoxală. Toate aceste schimbări au fost vizibile atât în zona teoriei, cât și în zona creației artistice.

În acest sens, trebuie doar să ne amintim pentru o clipă de legendara afirmație a lui Walt Whitman, când proclama din toate puterile, în secțiunea 55 din Cântec despre mine (1855-1881): „Sunt vast, cuprind mulțimi”. L-am putea menționa și pe Jean Arthur Rimbaud în faimoasa scrisoare către profesorul său Georges Izambard, din 13 mai 1871, unde proclamă, fără subterfugii: „Je est un autre”. Sau J. V. Foix, în poemul IX din Irealele omega (1949), unde se întreabă, cu totul copleșit: „Lăsați-mă singur, căci mi-s mulți, și cutreier / Prin apă și frunze în văi însorite”.

Problematica identității umane s-a extins și la alte aspecte din lumea creației literare. Să ne gândim la Fernando Pessoa, care-și proiectează identitatea prin diverse heteronime, personalități cu existențe proprii, autonome, ca, de pildă, Ricardo Reis sau Álvaro de Campos sau Alberto Caeiro. Ar trebui să menționăm și cazurile de schimbare radicală sau parțială a limbii literare. Poetul spaniol Juan Larrea și-a scris întreaga operă poetică de maturitate în limba franceză, iar poetul rus Iosif Brodsky și-a împărțit opera între două limbi, rusa pentru poezie și engleza pentru proză și eseu.

Un alt aspect ar fi, neîndoielnic, adoptarea culturilor străine pentru a completa sau a contrabalansa cultura proprie, cultura în care te naști. Putem observa cum poetul, prozatorul, dramaturgul, traducătorul și teoreticianul catalan Agustí Bartra a adoptat modernismul culturii nord-americane, modernismul lui T.S. Eliot, William Carlos Williams, Hart Crane și Wallace Stevens, ca un cadru de referință pentru a-și dezvolta propria opera creativă. Sau putem constata ca Eliot însuși a adoptat cultura franceză a romantismului târziu și a simbolismului –Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Tristan Corbière, Jules Laforgue— ca punct de pornire pentru primele două volume de poeme ale sale, Prufrock and Other Observations (1917) și Ara Vos Prec/Poems (1920).

Indiferent cum, instabilitatea și complexitatea identității umane, care se manifestă odată cu sosirea modernității, a provocat un climat firesc de neliniște și de profundă insatisfacție cu limitele culturilor naturale ale scriitorilor. Ca răspuns în fața fenomenului extins al insatisfacției față de propria lor cultură, majoritatea autorilor moderni au sfârșit prin a se nutri din tradiții străine. Joan Maragall a sorbit din opera lui Goethe și Novalis. Óssip Mandelstam s-a afundat în opera lui Dante. Carles Riba și-a înnoit vocea poetică pornind de la repere ca Friedrich Hölderlin, Rainer Maria Rilke și K. P. Kavafis. Poetul sârb Charles Simic a adoptat limba engleză și poezia nord-americană ca proprii. Genialul Nichita Stănescu l-a proclamat pe Vasko Popa și poezia în limba croată ca repere de neînlocuit ale activității poetice personale.

În acest cadru al extraordinarei rețele de relații și complicități substanțiale care s-au produs între culturi după explozia modernității, cu întreaga încărcătură explozivă a dorinței de a pune sub semnul întrebării orice tip de limitări, trebuie sa plasăm sfera acțiunii umane, intelectuale, culturale și literare a lingvistei, traducătoarei și editoarei Jana Balacciu Matei. Așa cum menționează titlul general al frumosului volum omagial ― Festschrift ―, publicat cu ocazia împlinirii a 70 de ani, și-a petrecut, literal vorbind, Viața printre vieți. Și-a dedicat, efectiv, aproape trei decenii din viață dialogului profund între cultura română și cea catalană. Și „bijuteria coroanei” din activitatea ei a fost și este și, previzibil, va fi fondarea și realizarea excelentei colecții „Biblioteca de Cultură Catalană”, publicată la Editura Meronia încă din anii 90 ai secolului trecut, sub atenta privire a lui Horia C. Matei.

D. Sam Abrams, Jana Balacciu Matei, Ilinca Matei, Xavier Montoliu (la lansarea volumului, la Espai Betúlia – 21.04.2017)

„Biblioteca de Cultură Catalană” este o inițiativă insolită care, cred că nu greșesc dacă spun, este aproape unică în lume. Există inițiative generale ca, de pildă, colecția „Field Translation Series” a lui Oberlin College, în SUA, menită să difuzeze literatura europeană modernă și contemporană, sau, în Spania, editura Nórdica Libros care s-a profilat pe literatura din nordul Europei. Dar o colecție ca „Biblioteca de Cultură Catalană” este o rara avis în cel mai bun sens al cuvântului. Urmărind titlurile de opere de referință ca acelea ale lui Blai Bonet, Jaume Cabré, Pere Calders, Mercè Rodoreda sau Joan Sales, un cititor român cultivat sau obișnuit poate avea o idee foarte precisă despre valoarea și semnificația literaturii catalane moderne și contemporane, totul grație tenacității, competenței și talentului traducătoarei și editoarei Jana Balacciu Matei.

Pe de altă parte, trebuie să constatăm și că dialogul intercultural al Janei nu a mers niciodată într-o singură direcție. Am avut privilegiul personal de a asista la rețeaua de complicității care s-au format în jurul anumitelor proiecte de traducere din română în catalană, la care ea nici măcar nu a participat, dar a fost prezentă dintr-un discret plan doi. Pot să menționez un exemplu direct legat de mine. S-a publicat recent minunata antologie în limba catalană a marelui Nichita Stănescu, semnată de Lilica Voicu-Brey și Xavier Montoliu Pauli. Ampla prefață care precedă ediția aparține semnatarului acestor rânduri. Și pot mărturisi ca textul meu s-a îmbunătățit prin pertinentele observații făcute de Jana după lectura atentă a textului meu.

Jana Balacciu Matei merită Viața printre vieți, volumul Festschrift pe care colegii ei de profesie i l-au dedicat. Cartea este, cred, unul dintre cele mai bune Festschrift-uri pe care le cunosc. De ce?  Din diverse motive. În primul rând, pentru frumoasa ediție a Editurii Omonia, cu contribuția designerului Raúl Campuzano, care a făcut un obiect splendid, ușor de mânuit. În al doilea rând, prin mulțimea de trimiteri de natură personală, ca, de exemplu, splendidele desene ale artistei Cristina Țurlea. Prea des, Festschrift-urile sunt volume rigide, reci, intimidante. Din fericire, nu este cazul volumului de care ne ocupăm.

Xavier Montoliu Pauli și Ilinca Matei, îngrijitorii cărții, un model de rigoare, eficacitate, inteligență și discreție, au avut curajul de a adapta noțiunea de Festschrift la autoarea omagiată și nu invers. În plus, trebuie spus, au beneficiat de sprijinul unui comitet științific și al unuia de redacție solid și complet, compus, pe lângă cei doi îngrijitori, de D. Sam Abrams, Elena Lazăr, Fina Llorca și Diana Moțoc.

Apoi, nu se putea altfel, este vorba despre marea calitate a textelor reunite în carte. Sunt trei categorii de contribuții bine armonizate. În primul rând, textele de ordin pragmatic, care ne vorbesc despre protagonistă, cum este minunatul interviu semnat de Marta Nadal sau întinsa bibliografie care apare la sfârșitul cărții. În al doilea rând, avem articole mai profesioniste sau științifice, oferite de către colaboratori Janei. Fiecare dintre ei i-a dăruit o mostră din activitatea sa intelectuală, gândită din perspectiva personalității și activității ei. Textele pot fi citite în două feluri. Unu, prin tot ce aduc în câmpul de studiu al celor două culturi și al celor două limbi în joc. Doi, indirect, prin portretul, nuanțat, al celei omagiate și al activității ei. Și, în al treilea rând, avem contribuțiile mai specific creative, creațiile scrise în mod expres pentru acest volum. Și aici ne putem bucura de o dublă lectură, a textului în sine, apoi a complicității, căutând de ce autorul a oferit textul acesta și nu altul Janei cu ocazia celor 70 de ani, bine trăiți, bine împliniți.

O carte corală cu 29 de contribuții semnate de 31 autori: Marta Nadal, Marius Sala, D. Sam Abrams, Francesco Ardolino, Jaume Aymar i Ragolta și Anton Torrents Mestre-Albareda, Alexander Baumgarten, Jaume Cabré, Lavinia Coman, Denisa Comănescu, Maria Conca și Josep Guia, Luisa Cotoner Cerdó, Carles Duarte i Montserrat, Ioana Ieronim, Elena Lazăr, Elisabeta Lăsconi, Fina Llorca Antolín, Ileana Mălăncioiu, Sònia Moll, Xavier Montoliu Pauli, Diana Moțoc, Francesc Parcerisas, Armand Puig i Tàrrech, Sanda Reinheimer Rîpeanu, Juan M. Ribera Llopis, Carme Riera, Joan Santanach i Suñol, Ramon Solsona, Stelian Țurlea, și Amadeu Vidal i Bonafont.

Cartea Viața printre vieți îmi place în mod deosebit pentru că poate fi parcursă de oameni diferiți, de la specialiști la cititori obișnuiți. În plus, este un act de recunoștință față un om, cum am deja spus, care merită din plin acest mic omagiu. Viața printre vieți este în sine, profitând de pretextul sărbătorii Janei, un splendid act de dialog intercultural, interliterar și interlingvistic. Știm prea bine că asemenea exerciții de mare alteritate sunt mai necesare ca oricând în lumea în care trăim, o lume devastată de vanitate, egolatrie și răsplată imediată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *