Valer Simion Cosma: Am urmărit din start să abordăm teme și problematici relevante pentru comunitate și pentru lumea rurală

Adina Mocanu: Dragă Valer, mă tot gândeam de ceva vreme să stăm de taină despre ce se întâmplă la Telciu. Pentru că deja putem să vorbim de un “fenomen” (așa, în termeni moderni) la Telciu. Hai, spune-ne, cum a început această, să-i spunem, mișcare? Ce se întâmplă la Telciu? De ce tocmai acest loc?

Valer Simion Cosma: S-o luăm băbește, cum ar zice mama Sîie. Totul a început în 2012, cu o conferință la care au participat o mînă de oameni, inclusiv cineva din străinătate. Nu am avut ceva foarte clar în minte și conferința a apărut cumva din intersectarea a două necesități. Pe foarte scurt, eu mă angajasem să-l ajut pe coordonatorul meu de la doctorat să facem o conferință internațională pentru a sărbători 10 ani de la apariția Caietelor de Antropologie Istorică la Cluj. Am apucat să invit ceva lume, dar din cauza fondurilor s-au modificat niște chestiuni, inclusiv data conferinței, așa că am vrut s-o fac pe cont propriu, în aceeași dată. Cum la Cluj e cam greu să capeți sprijin financiar pentru așa ceva, fiind zeci de conferințe anual, m-am pomenit discutînd la Telciu, satul meu de baștină, cu primarul care mi-a zis că ar prinde bine un eveniment cultural, altceva decît manifestările centrate pe folclor. Și mi-a cerut un fel de sfat. I-am spus de conferința pe care mă chinuiam să o organizez și el m-a poftit s-o fac la Telciu, dacă cred că lumea ar fi dispusă să vină acolo. Și-am făcut-o și a ieșit destul de bine, vreo cîțiva oameni urnindu-se spre evenimentul cu pricina. Nu aveam în plan să fac din conferință un eveniment anual, dar tot el mi-a propus să repetăm aventura în anul următor. Și-am început să o repetăm. Apoi, momentul de turnură a survenit în 2014, cînd la Berlin am cunoscut-o pe Manuela Boatcă, pe atunci profesoară la Freie Universitat de acolo. Deja aveam 3 ediții în spate, căpătasem un pic de vizibilitate și aveam asigurat sprijinul primăriei și, din 2014, al Bibliotecii Județene BN. Am invitat-o să se alăture și să propună tema pentru ediția din 2015. Și ea s-a alăturat cu entuziasm, ceea ce a făcut ca în 2015 să avem o ediție reușită nu doar prin conținutul prezentărilor și calitatea participanților, ci și prin faptul că a crescut semnificativ numărul celor veniți din afara satului pentru a audia conferințele. Adică de la 4-5 persoane înainte (plus cîțiva localnici), la vreo 25-30 de persoane. La ediția din acel an l-am avut ca keynotespeaker pe Ovidiu Țichindeleanu. Entuziasmați de reușită și de atmosferă, am propus să încercăm, din 2016, să dăm drumul și unei școli de vară, asumînd din start o direcție decolonială și o orientare accentuată către comunitatea gazdă și către problematicile relevante pentru comunitate în particular și ruralitate în general. Prima ediție, deși a ieșit mult mai bine decît îndrăzneam să sperăm, a presupus foarte multă muncă și eforturi voluntare, bugetul ediției a 5-a a conferințelor și a primei ediții a școlii de vară, asigurat de către Primăria și Consiliul Local Telciu, Biblioteca Județeană și contribuțiile participanților fiind sub 20.000 de lei. Și ca să putem face asta, în 2016, împreună cu Alina Branda și Theodor Constantiniu, am înființat Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, o asociație non-profit din punct de vedere statutar, care funcționează ca o cooperativă cercetătorească avînd două mari direcții de lucru: (1) cercetare și diseminare (2) organizarea de evenimente și proiecte cultural-educaționale adresate copiilor și tinerilor din localitate și din comunitățile vecine.

proiectele asumă o componentă politică clară, în direcția stângii și în sensul contestării hegemoniei neoliberale și neo-conservatoare

Adina Mocanu: Cum v-ați gândit la teme? Cum ai închegat echipa? Care au fost interesele de la început și ce s-a schimbat pe parcurs?

Valer Simion Cosma: Din 2015 încoace temele conferințelor și școlii de vară au fost oarecumva stabilite colectiv pornind de la propuneri făcute de oameni care au participat la conferințe în anul precedent (Manuela Boatcă, Ovidiu Țichindeleanu și Matei Costinescu) și care s-au înhămat, alături de mine, la muncile organizatorice. Deja de anul trecut avem stabilit mai clar un comitet științific, compus din organizatori și colegi participanți la edițiile anterioare, care propune și dezbate temele, formulează anunțurile și apelurile la contribuții, selectează propunerile de lucrări și cursuri sau invită nominal diferiți universitari, cercetători, activiști, jurnaliști și artiști. Pentru partea de activități în comunitate (ateliere pentru copii și tineri, spectacole de teatru, proiecții de filme) am cerut de la început sprijinul unor organizații și al unor oameni care activează de ani buni în branșa asta și am beneficiat din plin de sprijinul și înțelegerea lor. Aș menționa asociațiile Reciproca, CinemobilulReactor Cluj | Reactor de creație si experiment, Macaz. Bar, Teatru, Coop. și Teatrul Educațional Replika din București și o droaie de oameni preocupați să lucreze și în comunități rurale: Claudiu Lorand Maxim, Silvana Râpeanu, Ani Mărincean, David Schwartz și colaboratorii săi, Gianina Cărbunariu, Maria Brudașcă, Tiberiu Bleoncă, Vasile Ernu etc. Echipa s-a închegat din mers, adunînd oameni care au participat la conferințe și școala de vară, plus o serie de colaboratori voluntari din localitate. Am urmărit din start să abordăm teme și problematici relevante pentru comunitate și pentru lumea rurală în ansamblul ei și am căutat să implicăm cît mai mult instituțiile locale și județene, de la autoritățile publice și instituțiile deja menționate, pînă la Liceul Tehnologic din Telciu, Centrul de Informare Turistică, Căminul Cultural și, din acest an, Centrul Județean pentru Cultură BN, Consiliul Județean BN, Școala Gimnazială Romuli, Muzeul Județean de Istorie și Artă Sălaj. Apoi, văzînd receptivitatea celor mai tineri, am insistat tot mai mult asupra unor activități cu caracter educațional și asupra diferitelor modalități de aducere facilitare a contactului cu localnicii, creînd premisele unui dialog și a unui proces de învățare în care toată lumea este simultan pedagog și învățăcel. Și, într-o bună măsură, ne iese, oricît de utopic și de idealist ar suna și oricîte poticneli și neajunsuri s-ar ivi. Deși componenta academică este fundamentală în cele două proiecte, încercăm să evităm, pe cît posibil, o academizare rigidă a ceea ce facem și să ne aplecăm cît mai mult înspre baiurile și interesele comunității. Nu în ultimul rînd, deși evităm încorsetările foarte rigide și talibanizările polarizante, proiectele asumă o componentă politică clară, în direcția stângii și în sensul contestării hegemoniei neoliberale și neo-conservatoare.

anul acesta ne propunem să transmitem live, pe pagina de Facebook a conferințelor, toate comunicările și dezbaterile aferente

Adina Mocanu: Pe lângă Școala de Vară de la Telciu, mai sunt și alte proiecte, cum ar fi Conferințele de la Telciu, dar și evenimentul Culese din Telciu? Ce ne poți spune despre acestea?

Valer Simion Cosma: Despre conferințe am spus deja cam ce era de spus, în mare, aș adăuga doar trei lucruri. Așa cum am făcut și anul trecut, încercăm în continuare să asigurăm, cu ajutorul prietenilor de la colectivul @casă din Cluj și al voluntarilor, traducerea simultană (în română și engleză, după caz) a tuturor prezentărilor cuprinse în fiecare ediție. Al doilea aspect, anul acesta ne propunem să transmitem live, pe pagina de Facebook a conferințelor, toate comunicările și dezbaterile aferente pentru cei care, din diferite motive, nu pot participa dar sunt interesați de cele ce se petrec acolo. Nu în ultimul rînd, în contextul în care majoritatea conferințelor de specialitate din România și străinătate presupun costuri ridicate atît pentru participanții cu lucrări (taxe, cazare, mese), cît și pentru auditori, noi nu percepem nici un fel de taxă din partea participanților sau a publicului, oferim mese gratuite pentru toți cei care susțin lucrări și asigurăm, celor aflați în dificultăți financiare, cazarea gratuită. Culese din Telciu reprezintă un proiect nou, anul ăsta fiind o ediție pilot, vizînd lansarea unui program de rezidențe de creație și cercetare la Telciu pe durata a 3 luni. Totul a pornit de la succesul rezidenței oferite anul trecut, în cadrul Școlii de vară, lui Claudiu Lorand Maxim și Silvanei Râpeanu, care timp de o lună și jumătate au desfășurat activități educaționale și intervenții artistice cu elevii din ciclul gimnazial al Liceului Tehnologic din Telciu pentru elaborarea Ghidului Imaginar al Telciului. În cadrul proiectului, dacă totul decurge conform planului și, în primul rînd, dacă pupăm finanțare de la AFCN, vor fi oferite 3 rezidențe  din care vor rezulta un film documentar realizat integral în comunitate și cu participarea unor tineri din sat (Vlad Petri și Theodor Constantiniu sunt cei implicați); o carte de povești ilustrate realizate de un scriitor (Vasile Ernu), o ilustratoare (Maria Brudașcă) și elevi ai școlilor din comună și din localitățile vecine; și primul spectacol de teatru realizat integral în Telciu și cu actori din Telciu, actorii fiind patru tineri din localitate, coordonați de regizorul Claudiu Lorand Maxim. Cu ajutorul partenerilor implicați (Centrul Județean pentru Cultură BN, Teatrul Gong, Teatrul Tineretului Piatra-Neamț, Casa Tranzit din Cluj, Teatrul Fix din Iași și Teatrul Educațional Replika din București) spectacolul va beneficia și de un turneu național, în cadrul căruia se vor prezenta și celelalte două creații telcene. Tinerii actori, ca și ceilalți artiști implicați, vor fi remunerați pentru munca prestată. Pe lîngă cele 3 rezidențe cuprinse în proiectul Culese din Telciu, continuăm și tradiția rezidenței oferite în cadrul Școlii de vară, anul ăsta, sub titlul „Școală, școală, nu muri!”, artistele Mihaela Michailov și Katia Pascariu urmînd să lucreze timp de o lună cu elevii din ciclul gimnazial în cadrul unui proiect de teatru rural educațional.

să înțeleagă că noi nu facem asta dintr-o dorință intelectualistă de emancipare a „țăranilor”, ci pentru a crea un cadru convivial în care se discută de la egal la egal

Adina Mocanu: La ce trebuie să se aștepte o persoană care vine la Telciu? Iar voi ce așteptări aveți de la cei care vin la evenimentele organizate în acest sat?

Valer Simion Cosma: Să se aștepte, ca și în anii trecuți, la un program destul de încărcat și dens, multe discuții, lume foarte multă, drumeții, mîncare bună și localnici plini de umor și ironii. Noi de la ei așteptăm, în primul rînd, să conștientizeze unde vin, adică într-o localitate rurală, într-un context cultural diferit în multe aspecte de contextele urbane, unde localnicii sunt prietenoși și deschiși dar nu-i încîntă lecțiile despre „cum stă treaba” exprimate pe tonuri condescendente sau nițel superioare. Să înțeleagă că noi nu facem asta dintr-o dorință intelectualistă de emancipare a „țăranilor”, ci pentru a crea un cadru convivial în care se discută de la egal la egal, în spiritul toleranței și respectului pentru interlocutor, dincolo de ideile și chestiunile care ne unesc sau ne despart. Și mai așteptăm să se implice cît mai mult în dezbaterile și discuțiile care însoțesc cursurile și reprezentațiile teatrale.

Școala de vară de la Telciu este mult mai accesibilă din punct de vedere financiar tuturor categoriilor de studenți sau cursanți interesați.

Adina Mocanu: Aveți colaborări și cu alte școli de vară? Ce are Școala de la Telciu diferit de alte școli de vară din străinătate?

Valer Simion Cosma: Nu avem niciun fel de colaborare oficială, deși avem colegi care predau la alte școli de vară, în special în Vest. Din ce am putut observa studiind ofertele și formatele altor școli de vară, majoritatea organizate de centre universitare prestigioase, aș spune că Școala de vară de la Telciu este mult mai accesibilă din punct de vedere financiar tuturor categoriilor de studenți sau cursanți interesați. Și asta fără a face rabat de la calitatea conținutului. Școlile de vară costă sute de euro, uneori bine peste mia de euro, la care se adaugă costuri substanțiale cu cazarea și mesele, încît, deși multe se prezintă ca fiind foarte prgresiste și angrenate în lupta împotriva inegalităților de orice fel, ajung, din păcate, să fie accesibile în special pentru două categorii cursanți: „genialii” care au burse/granturi și cei foarte înstăriți. Desigur, majoritatea alocă cîteva locuri gratuite sau la preț redus pentru o părticică din cursanți, dar asta nu modifică sistemul pe ansamblu. Apoi, bazîndu-mă pe discuțiile cu foști cursanți ai unor școli de vară din Granada, Barcelona sau Bologna, aș spune că noi reușim într-o mare măsură să scoatem mediul academic din citadela sa și să facilităm un contact mult mai puternic cu comunitatea gazdă. Nu în ultimul rînd, formatul nostru, care pune un mare accent pe artele performative (teatrul în mod special) dă un specific aparte și permite participarea împreună cu cei din sat.

Adina Mocanu: Ne-ai putea spune la ce evenimente nu ai renunța niciodată din programul Telciu?

Valer Simion Cosma: După ce am văzut entuziasmul elevilor implicați, nu aș putea renunța la atelierele pregătite pentru aceștia.

La nivel de strategii guvernamentale și politici publice o bună parte din ruralul românesc a fost, în mare măsură, abandonat.

Adina Mocanu: Să zicem că în cadrul școlii se creează o punte între sat și oraș, între localnici și străini? De ce e impresia asta că satele din România sunt acele locuri pierdute, fără interes? Cum se poate deconstrui această imagine?

Valer Simion Cosma: Cred că da, chiar dacă la prima vedere poate părea o punte izolată, temporară și oarecumva superficială. Impresia de care zici acoperă, în bună măsură, o realitate. Din păcate. La nivel de strategii guvernamentale și politici publice o bună parte din ruralul românesc a fost, în mare măsură, abandonat. Satul e imaginat, cel mai adesea, ca un spațiu din care se extrag diferite tipuri de resurse, de la resurse naturale, pînă la forță de muncă ieftină și dispusă la efort susținut. Sau, în paralel, este imaginat ca un spațiu al escapismului și reveriilor pășunist-folcloristice, fiind tot mai puțin gîndit și tratat ca un spațiu în care  (în continuare) se nasc, cresc și trăiesc oameni care sunt îndreptățiți să pretindă un nivel de trai și condiții de trai decente, cît mai apropiate de confortul urban. Cînd zic astea mă refer în special la accesul la educație de calitate, îngrijire medicală, activități cultural-educaționale și a protejării mediului. Terenurile agricole, într-o mare măsură, sunt acaparate de latifundiari și companii mari, încurajîndu-se atît de nocivele (pe termen lung) monoculturi, în timp ce fermele de subzistență nu beneficiază de un sprijin substanțial. Satul, în general, e un loc din care se pleacă sau în care se revine, „la pensie”. Telciu, din fericire, ca și alte sate din bazinul someșan, deși puternic afectat de fenomenul migrației, încă este o comunitate dinamică și relativ prosperă.

Nu e deloc ușor să faci rost de bani pentru astfel de inițiative, mai ales că cercetarea și activitățile cultural-educaționale nu sunt o urgență pentru societate și e de înțeles asta pînă la un punct.

Adina Mocanu: Tu ai fost și inițiatorul Centrului pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale. Care e scopul acestui centru? Cât de greu e să primiți subvenții, să faceți ca acesta să funcționeze și să atrageți atenția asupra cercetării din România?

Valer Simion Cosma: Cum ziceam și mai sus, am înființat Centrul în 2016, împreună cu Alina Branda și Theodor Constantiniu. Asta la nivel formal, pentru că informal am fost mai mulți de la început și ne-am tot înmulțit. Aveam nevoie de o formă de organizare oficială pentru a putea obține finanțări. Născut cumva din seria de evenimente telcene, Centrul este, în primul rînd, o cooperativă cercetătorească și apoi un organizator de evenimente. Pe termen lung ne propune să demarăm și proiecte de cercetare, să publicăm o serie de lucrări și articole științifice, asta și în funcție de resursele financiare pe care le putem obține. Deja avem în lucru un volum-sinteză „România rurală post-socialistă” care va cuprinde o serie de studii scrise de antropologi, sociologi, politologi etc. români. Cu obținerea de bani e mai greu. Noi am beneficiat din start de un mic dar constant sprijin din partea autorităților locale. Tot autoritățile locale ne ajută și la nivel de infrastructură, asumînd o serie de proiecte care contribuie la dezvoltarea activității noastre în localitate. Sursa principală de finanțare vine dinspre AFCN, atunci cînd reușim să izbutim în competiția cu alte asociații și instituții. Mai nou, datorită activității de pînă acum, am reușit să obținem un sprijin substanțial și din partea autorităților județene, prin cooptarea Centrului Județean pentru Cultură BN în co-organizarea evenimentelor noastre, precum și promisiunea sprijinului lor pe termen lung. Într-o măsură contribuie și patriotismul local al celor din localitate sau din zonă, care ne ajută în diferite feluri, fie cu reduceri, fie cu mici donații sau cu acoperirea unor costuri. Apoi vin contribuțiile membrilor din care reușim să adunăm ceva bani cît să mai acoperim din costurile de pregătire a proiectelor sau alte cheltuieli. Nu e deloc ușor să faci rost de bani pentru astfel de inițiative, mai ales că cercetarea și activitățile cultural-educaționale nu sunt o urgență pentru societate și e de înțeles asta pînă la un punct. Cred că relația cu instituțiile locale și cu autoritățile publice e esențială, în sensul în care prin ceea ce facem reușim să mobilizăm sprijinul lor păstrîndu-ne autonomia deplină asupra activității noastre. Asta se și datorează avantajului de a activa într-un județ lipsit de universitate și instituții cultural-educaționale mari, însă cu ceva ambiții în acest sens.

Firește, acceptăm donații și ajutorul diferitelor firme/agenți economici, însă ocolim pe cele care au probleme în tratarea și remunerarea angajaților, a clienților (majoritatea băncilor) sau care, considerăm noi, dăunează mediului și comunităților.

Adina Mocanu: Știu că ați început o campanie de colectare de 2% din impozitul pe venituri pentru asociația voastră. De ce e importantă această campanie? Ce vă propuneți să faceți cu fondurile care se obțin de aici?

Valer Simion Cosma: E importantă, în primul rînd, pentru că vrem să ne extindem activitățile și în afara lunilor de vară și în afara celor 2-3 evenimente și totul implică cheltuieli, oricît de entuziaști am fi noi. Și mai e o problemă, în cadrul asociației am stabilit niște principii stricte în privința finanțărilor. Nu ne interesează firmele,  mari sau mici, care au nevoie să-și dreagă imaginea aruncînd mărunțiș și mici pomeni către ONG-uri sau alte entități. Firește, acceptăm donații și ajutorul diferitelor firme/agenți economici, însă ocolim pe cele care au probleme în tratarea și remunerarea angajaților, a clienților (majoritatea băncilor) sau care, considerăm noi, dăunează mediului și comunităților. Anul ăsta, de exemplu, am primit un sprijin financiar de la Transilvania Print din Bistrița și sper să fie și alte firme care să ne ajute cu timpul. O altă formă de sprijin e donația de carte din partea unor edituri precum Tact, Idea sau Cartier pentru viitoarea bibliotecă (în construcție) a Centrului și pentru biblioteca Liceului Tehnologic Telciu. Apoi, în afara finanțărilor disponibile prin diferitele programe UE, nu ne interesează alte programe de finanțare susținute de diferite entități și organizații internaționale, fie ele din Vest, Est, Sud sau Nord. Preferăm să ne limităm la sursele de finanțăre publice și la donațiile celor care vor să ne susțină, asumînd din start un ritm mai lent de dezvoltare și multe neajunsuri, dar cred că e foarte important ca lumea să știe în ce tricou jucăm și ce hram purtăm. Fiți siguri că nu o să vedeți sigla Kaufland pe afișele noastre, pentru că nu ne interesează să ne batem pe milionul de euro pus la dispoziție de ei pentru a aduce „starea de bine” celor din comunitățile defavorizate.  Cu fondurile pe care sperăm să le adunăm din campania cu 2%, din donații, cotizații sau alte surse de finanțare, pe lîngă evenimentele deja cunoscute, plănuim să demarăm o serie de proiecte de cercetare, la început mai mici și pentru lansarea unor publicații, atît cu ștaif academic, cît și de popularizare a unor cercetări deja derulate. Ne vom concentra în special asupra unor cercetări de teren, care implică mult mai multe costuri decît cercetarea făcută online, la bibliotecă sau la arhive. Apoi, dorim să creem un fond din care să se poată asigura participarea la diferite conferințe a membrilor asociației noastre care se descurcă mai prost cu veniturile, precum și un fond de solidaritate (din contribuții, în principal), pentru pentru urgențe. Nu în ultimul rînd, cu timpul, ca o dezvoltare a programului de rezidențe de cercetare și creație despre care am vorbit deja, nădăjduim să putem oferi și un mic sprijin financiar acelor cercetători și artiști care vor aplica pentru a petrece cîteva săptămîni de muncă la Telciu.

încercăm să extindem activitățile centrului și să le conectăm cu alte entități și proiecte din rural și urban

Adina Mocanu: Care sunt planurile de viitor? Vă gândiți să extindeți Școala sau evenimentele în mai multe sate sau orașe?

Valer Simion Cosma: Școala nu o putem extinde și nici nu dorim asta, deși organizăm mici evenimente (proiecții de film în special) în sate vecine (Telciu, Romuli) și încercăm să asigurăm accesul elevilor de acolo la activitățile propuse de noi. Însă încercăm să extindem activitățile centrului și să le conectăm cu alte entități și proiecte din rural și urban. Un exemplu ar fi intenția de a intermedia organizarea unor reprezentații teatrale a în alte localități din județ, unde găsim interes și sprijin din partea autorităților, în special a spectacolelor de teatru care vor fi prezentate la Telciu. Apoi, un alt exemplu ar fi turneul gîndit în cadrul proiectului Culese din Telciu. Restul rămîne să mai vedem cu timpul, în funcție de posibilități și de interesul altor organizații și instituții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *