unde este acasă pentru un om ce n-a trăit. decât cu ranița în spate. un soldat fără război.

(arhiva personală)

____

LUMINIȚA AMARIE. 20 ianuarie 1987. Născuta in Ibănesti, județul Botosani. Am învățat la școala din sat, apoi in Botoșani, profilul Filologie. De acolo am plecat la Paris și am continuat să studiez acumulând diplome peste diplome fără ca apoi să-mi folosească la ceva. Acum muncesc in Londra. Nu neapărat in ordinea asta. În toți anii aceștia însă am tot umblat prin lume. Am locuit 10 ani la Paris. De 6 ani locuiesc în Londra. Dar Măgură din Ibănești nu am părăsit-o niciodată. Poezie am crezut ca am scris multă dar abia acum realizez că mai mult de două trei poeme nu mi-au ieșit. Ceea ce este bine, chiar îmbucurător. Am publicat în diverse reviste literare în România și în străinătate. Câteva grupaje de poeme au fost traduse în spaniolă, franceză, italiană, maghiară și engleză. Cărbune de Fum Brumar 2015. Un debut întârziat și repetat. Totuși, ultimul. Nici un plan, doar tentative. Lucrez la o nouă carte care, poate, va apărea anul acesta. Scriu și asta ma bucura enorm de mult. Din toate rămâne recunoștința ca am cunoscut oameni extraordinari prin poezia lor. Cafeaua & singurătatea asumată, indispensabilă.

____

1.

omului să-i dai din ce-a trăit
nu are nevoie de spații confuze.
nu poate asimila opusul obișnuinței.
bucuria de nesuportat e fragilă.

nivelul de confort se stabilește prin limite bine definite
în mintea ta.
ce să faci cu dragostea când nu o cunoști.
cu grija când nu trebuie să o porți.
obișnuit cu frigul. căldura e străină.

avea o vârstă nouă. a fost găsită într-un loc pustiu. cu toate ferestrele deschise. sufocată de dragoste.

necrologul celor singuri e banal. un animal neîmblânzit moare ușor.
într-un loc ascuns.

 

2.

în partea închisă a nordului nu se intră ușor
puțini pot găsi intrarea secretă
ca apoi să ajungă
direct pe Măgură

înconjurată de zăpezi
ființe mici luminează
încăperea
imaginară & inaccesibilă

dincolo de mine oamenii se înmulțesc sărbătoresc sfârșitul

frigul personal
nu permite nimănui să-mi tulbure liniștea
în care mă izbesc cu toată puterea

 

3.

dedublare

peste ținuturile pustii zăpada neatinsă luminează partea nevăzută a lucrurilor
frigul e perfect
stau pe terasă
fumez
paharul cu vin a aburit
undeva în depărtare se aud colinde
nimic nu tulbură liniștea firească a nopții
aproape de mine o femeie e singură și fericită

 

4.

alegi să rămâi când ți-e bine
când nu ai de ales rămâi
împotriva ta

eu sunt copilul dezrădăcinat
am cunoscut granițele rupte. identitatea ratată. râsul grotesc al gărzilor de corp.

la ce bun
când pasărea de pe măgură
continuă să-și zdrobească trupul
de ferestre

apoi frica

prietenii mei trăiesc în țara lor
acum a altcuiva
îmi spun: fugi, aici ți se ia până și pământul de sub picioare.

unde sunt
aerul e costisitor.

animale îndobitocite la cald
sindromul luxului închipuit
face din noi marionete
sistemul. care sistem?
schimb echitabil nu.

unde este acasă pentru un om ce n-a trăit. decât cu ranița în spate. un soldat fără război. nici nu există.

prietenii mei strigă pe străzi. luptă cu morile de vânt. nimic nu a rămas uman.
alege: aici sau acolo.
aici trăim programat. acolo vremurile echilibrează liniștea.
ceața cade din copaci. aici ceața se împânzește în oase. iată durerea.

calculele au fost făcute greșit. în consecință suportăm orice. doar-doar nu vor ajunge și în mintea noastră.
cunoștința de cauză. contractele stipulează termeni codificați. suportăm un efect dezastruos. am semnat să.

ajungem la fix.
distruși.

 

5.

gesturi repetitive
aproape creativitate / din punct de vedere științific
boală
creierul trimite semnale false corpului
până să adorm mă ridic din pat să verific dacă totul e pregătit
pe mâine
până obosesc

ziua a început banal
cafeaua cu fetele apoi permisiunea de a rata
ne-a arătat
că putem oricând arunca totul în aer

mi-ai dat instrucțiuni exacte iar eu le-am urmat
în timp ce așteptam am văzut un om care voia să facă un dar unui copil
agresat de mama acestuia
mi-am spus că oamenii ar trebui să învețe să primească

grămezi de oameni
călcând unii peste alții
într-o stare de sevraj

am mers la cafea
ploaia îmi lovea moalele capului
dar am continuat să stau așa
cu mâinile înțepenite

o umbrelă de carne
privind la spectacolul străzii

 

6.

mâna din partea goală a zidului
rămâne nelocuită
cealaltă ține strâns
un cerc. cu greu reușesc să nu-l zdrobesc. domesticesc arta scrâșnitului din oase. în mâna mea locuiește cineva căruia îi port de grijă. toată atenția.

să stârnești râsul să fii ridicol să nu-ți pese
(nu m-aș fi crezut în stare să spun asta)

să știi că nimic din ceea ce faci sau spui nu poate fi folosit împotriva ta.

merg zilnic mână în mână cu un cerc. când obosesc mă așez în interiorul lui și izbucnesc în plâns.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *