Rezidențele „Culese din Telciu”

© Cristian Grecu
© Cristian Grecu

 

În această perioadă a verii, în nordul României, mai exact la Telciu, dar și la Romuli au loc rezidențele „Culese din Telciu”. Am stat de vorbă despre activitățile care au loc în aceste regiuni cu Gabriela Elena Herța, învățătoare și Cristian Grecu, artist.

 

Adina Mocanu: Ne puteți spune despre ce este vorba mai pe larg? Care este rolul vostru în aceste rezidențe și cum ați aflat de ele?

Gabriela Elena Herța: Am aflat de aceste rezidențe participând la evenimentele Telciului din anii trecuți. Acum doi ani am asistat la o serie de activități organizate la Teciu în cadrul școlii de vară, anul trecut m-am implicat mai mult în organizarea și desfășurarea activităților din cadrul rezidențelor, iar pentru anul acesta mi s-a propus o colaborare cu Cristian Grecu. Fiind din Romuli și școala unde lucrez fiind partener în proiect, am încercat extinderea activităților în zonă și organizarea unora chiar la Romuli.

În cadrul rezidențelor „Culese din Telciu” – arte vizuale, eu și Cristian Grecu încercăm să inițiem copiii în arta colajului, bazându-ne pe experiențele lor de viață, pe cultura zonală, pe cultura școlară. Exercițiile și produsele activităților din cadrul proiectului nostru pun participanții în situații și contexte noi, le stimulează creativitatea, îmbină realul cu imaginarul și oglindesc tot ceea ce ei cunosc, practică și-și doresc.

Personajele sunt rodul unui joc de creație, au o poveste proprie, dar pot fi ușor asociate trăirilor și experiențelor autorilor. Pe firul poveștii care se țese zi cu zi, fiecare personaj împărtășește din experiența sa, are probleme, pledează pentru o cauză, argumentează situațional sau la nivel de principii, pune întrebări, găsește soluții la probleme din viața de zi cu zi a unui elev (de la clasa I la clasa a VIII-a).

Cadrul în care personajele intră în acțiune este realizat după propunerile participanților (și imaginația, și îndemânarea lui Cristi Grecu), extinzându-se de la sală de clasă la imaginea unei întregi comunități (școală, bază sportivă, parc, case, deal cu animale…).

Temele sunt stabilite de comun acord cu copiii și am început cu o zi de școală, am continuat cu o zi de weekend, am ajuns la activități din „Școala altfel” și vom continua cu vacanța și cu școala de vară. Abordarea a ajuns să fie una interdisciplinară, pe lângă colaj reușind să implicăm și atitudini civice, concret sau în exercițiu creativ (ne-am imaginat activități de voluntariat, antreprenoriat, sponsorizări, proiecte de grup în spațiul comunitar). Nu în ultimul rând, am ajuns și la dezbateri serioase (și uneori haioase) pe teme precum „profesorul ideal”, „copilul ideal”, „părintele ideal”, temele de casă, temele de vacanță…

 

© Gabriela Elena Herța
© Gabriela Elena Herța

 

Cristian Grecu: În principiu, este vorba despre câteva mini-proiecte, fie că sunt rezidențe artistice vizuale, fie literare, sau legate de teatru documentar. Toate acestea au ca scop un produs final care dorește să arate mai bine lumea din Telciu și Romuli, fie că în legătură cu viața fizică, cea palpabilă, curgând pe linia unor teme precum munca sau precariatul, cât și cu cea interioară, a ceea ce gândesc oamenii de aici, ce visează, ce își doresc, ș.a.m.d.

Eu personal știam de rezidențele Culese din Telciu de când au început (anul trecut, 2018), prin intermediul organizatorilor și a internetului. Interesat fiind, am zis să-mi încerc norocul și să văd dacă aș avea și eu posibilitatea de a avea o rezidență la rândul meu – și, iată, că s-a nimerit bine! Alături de doamna Gabriela Herța, avem o rezidență artistică în comuna Romuli, unde, alături de copiii de aici (clasele 1-4), construim un soi de lume a lor – a celor mici. 

Aceștia și-au creat personaje, care fiecare are o poveste, un trecut, iar eu am creat un soi de „complex” care cuprinde o bucățică dintr-o școală (o sală de clasă, hol), zonă de agrement (teren de sport, bazin de înnot, zonă verde, deal cu copaci), și o mică zonă rezidențială, anume 2 case. În acest complex, povestea comună a personajelor este creată împreună, fiecare participând în mod direct cum poate și dorește. Dorim să vedem care este viața la școală și în afara ei, iar aceste povești sunt filmate pentru uz ulterior. Doamna Herța se ocupă mai mult de partea de discuție, ajutându-i pe copiii prezenți să-și spună părerea, să discute între ei, să ajungă la diferite decizii prin cooperare și consens și să aplice la nivel de personaje cele vorbite și decise.

 

© Cristian Grecu
© Cristian Grecu

 

Adina Mocanu: Ce v-a motivat să desfășurați rezidența la Telciu?

Cristian Grecu: Motivația este una simplă: știind câte ceva în zona artelor mi-am spus că ceea ce știu nu trebuie să se oprească la mine, ci, dacă pot și cât pot, să dau mai departe informația, „meseria” asta pe care și eu la rândul meu am cules-o de ici de colo, în timp și spațiu.

Apoi, la Telciu se întâmplă deja destul de multe activități atât cu copii cât și cu adolescenți și adulți, și am decis că ar fi mai bine dacă am putea face rezidența aici, la Romuli, pentru a putea lucra cu cei de aici. Adică, unele lucruri ar fi bine să se răspândească cât mai departe, nu-i așa? Nu insinuez că ar fi prea multe evenimente la Telciu, din contră, să fie cât mai multe!, dar țara asta are multe comune, iar fiecare comună-și are copiii ei.

Gabriela Elena Herța: Sunt profesor și îmi plac activitățile cu copiii, îmi place contactul cu tinerii (inițiatorii Telciu Summer School), îmi place să  înțeleg fenomenul Educație și să mă exprim prin tehnici specifice artelor. Nu în ultimul rând, îmi plac și mă inspiră dialogurile dintre generații.

 

© Gabriela Elena Herța
© Gabriela Elena Herța

 

Adina Mocanu: Care este atmosfera de lucru și ce interes există din partea participanților față de aceste activități?

Gabriela Elena Herța: Interes există, curiozitatea e mare, uneori sunt și rețineri (teama de necunoscut, teama de a nu fi ridicol, neștiind și neînțelegând, de pe un simplu program citit, ce vei face, prezent fiind la activitate). Cei care au depășit aceste inconveniente (în mare parte închipuite, autoimpuse), și-au făcut timp și au spus „prezent”. Unii au venit zi de zi, alții printre zilele de vacanță programate în diverse stațiuni sau printre treburile gospodărești și muncile de sezon, iar unii și-au adus și rudele, prietenii și verișorii din alte zone, veniți în vacanță.

Se lucrează mult, se comunică bine, se fac multe chestii în echipă. Mi se pare interesant că grupurile de lucru nu sunt fixe, se reorganizează permanent, în funcție de interes, temă, moment al acțiunilor propuse. Fiecare e liber să aleagă, să se pronunțe, să se răzgândească.

Printre activitățile de creație strecurăm și momente de relaxare și jocuri dinamice (în curtea școlii). Dacă într-o zi nu organizăm mișcare afară, ni se amintește, ni se cere (și nu putem refuza).

Cristian Grecu: Din câte aud și observ (legat de celălalte rezidențe, zic), interesul față de activități este unul foarte ridicat! Adică, mai ales la cele legate de copii, unde aceștia se duc cu mare drag și plăcere, dar, de asemenea, și la rezidențele care sunt pe documentare, unde cei care documentează sunt primiți cu bine și căldură și se iscă discuții interesante și intense.

Apoi, la rezidența pe care o am eu, copiii sunt cu adevărat interesați de ceea ce facem, pentru că pe lângă că au posibilitatea de a interacționa între ei, au și posibilitatea de a-și construi o anumită lume. Cui nu-i place să deseneze sau să decupeze una alta individual și să vadă că munca fiecăruia își are un scop la nivel comun?

 

© Gabriela Elena Herța
© Gabriela Elena Herța

 

Adina Mocanu: De ce credeți că sunt importante astfel de activități în zona rurală? Mai colaborați și în alte proiecte ale Centrului pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale?

Gabriela Elena Herța: Astfel de activități creează un mediu propice exprimării libere, oferă informații despre mediul școlar (diagnoză și posibilități de ameliorare și schimbare în educație și politici educaționale), înlesnesc comunicarea, schimbul de idei, de experiențe și oferă și un bun suport emoțional copiilor care au diverse probleme personale (timiditate, părinți plecați la munci în străinătate, urmele unor traume din mediul familial sau școlar).

Am încercat să sprijin și alți tineri implicați în rezidențele de la Telciu cu informații, contacte, cu ce ajutor mi-a fost solicitat.

Cristian Grecu: E destul de simplu, cred eu. Informația și praxis-ul de diferite feluri sunt blocate în cea mai mare proporție în zonele urbane, până în maxim imediata vecinătate a marilor orașe, datorită unor factori socio-economici și politici destul de discriminatorii. Mi se pare important – și încerc să nu intru mai deloc în teorie sau ceva – că unele lucruri de bază, anumite nevoi, printre care și accesul la informație și diferite activități recreative sau educative, trebuie să ajungă la toată lumea, indiferent de clasă, etnie, religie, orientare sexuală etc. Drept urmare, cum zonele rurale nu au multele activități pe care le au orașele, consider că este prioritară aducerea acestora și în aceste regiuni ale spațiilor ocupate de către statul român.

Legat de dacă mai colaborez și cu alte proiecte ale Centrului, pot răspunde cu da, colaborez, eu făcând mai toate lucrurile legate de vizual (afișe, fluturași, broșuri, etc) atât pentru Școala de Vară, cât și Conferințe și chiar Culese din Telciu.

 

© Gabriela Elena Herța
© Gabriela Elena Herța

 

Adina Mocanu: Cu ce impresii rămâneți după rezidența de la Telciu?

Cristian Grecu: Nu știu, încă sunt aici! Mai am timp, cam tot pe atât pe cât am stat. Dar mai mult ca sigur că vor fi impresii de bine, căci îmi place atmosfera care se creează zi de zi la atelierele noastre și implicarea, inventivitatea, dorința copiiilor de a face lucruri și de a explora.

Gabriela Elena Herța: E o activitate care-mi place, mă relaxează și mă face să mă simt activă și utilă (îndrăznesc să cred).

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *