neón/off

©Iuliana Lungu

IULIANA LUNGU scrie despre identitate, despre feminitate și acceptarea/ rediscutarea genului; poemele ei sînt un ritual de purificare și eliberare de prejudecăți, șabloane, un ritual aparte care privește sinele și adevărul. Poemele ei vorbesc despre cutumele, tiparele care ne-au fost impuse de societate, despre rușine, vinovăție, cenzură, dar mai ales despre vina și rușinea de a fi tu însăți, de a fi femeie. Iuliana asumă partea feminină și bine face! destructurînd limbajul, adevărul devine violent și violență. Poemele ei refac o hartă a condiției femeii, o hartă istorică și mitică, care dezvăluie dintre bandaje și triumful. (Medeea Iancu)

neón/off

pentru tine am fost
elementul chimic,
(Ne),
gazul nobil, inert,
monoatomic,

incolor și inodor, ce
Se găsește în atmosferă,
Se obține prin distilare
fracționată,

lichid.
Pe ón devin
lampa cu descărcare
electrică (utilizată
pentru reclame luminoase)

trofeul tău,
dau o lumină roșie,
caracteristică. Am fost descoperită de oameni
de știință englezi
(bărbați)

Ramsey & Travers.
întrebuințată mereu
la umplerea
tuburilor luminoase,
goale de conținut.

cred
(tot mai mult)
că: în lumea asta
trebuie să primești dragostea
de oriunde ar veni ea.

să fim avertizați
cînd un lucru e bun.
merg pe un pod,
adunată pe bancheta din spate
a unui uber.

mi-e atît de dor de tine, iar
asta-mi provoacă frisoane.
cu picioarele lipite,
aduc genunchii la gură,
în timp ce mă țin

în brațe, ploaia
continuă. merg pe un pod
adunată
toată pe bancheta din spate.
vreau să-ți scriu

(dar nu aici),
cum simt moartea,
cînd mă văd în oglindă
sub lumina ne(ón)ului
tăietura e

accentuată.
cusăturile îmi amintesc
că s-a scos ceva esențial din
mine, în lipsă.
vreau să plec

dar mă tem că nu voi reuși
singură.
vreau să-ți scriu
(dar nu aici).
să-ți spun că sînt:

omul care moare atunci
cînd nu e iubit,
nijinski-zeul-care-și-a-plătit
geniul-cu-propria-nebunie.

răspunsul la întrebarea,
cît de greu e să te menții
în aer?, e ușor.
nu trebuie decît să te oprești puțin
înainte să cobori.

înainte să fiu
distilată,
fracționată,
înainte să mai fiu
elementul chimic
de legătură,
gazul nobil,
inert,
monoatomic,
incolor și inodor,

continui să spun
povestea asta
mutilată: (cred
{tot mai mult}
că în lumea asta

trebuie să primești dragostea
de oriunde ar veni ea.
să fim avertizați
cînd un lucru e bun)
fiindcă vreau ca tu să o auzi.

spunîndu-ți ceva,
cred că exiști.

 

©Sash Segal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *