Minoritatea macedoneană din România

© Eduardo De Moya
© Eduardo De Moya

 

ANGI MELANIA CRISTEA este poetă. A publicat volumele de versuri (Diz)armonie (2014, Editura Edithgraf), Plus/minus sentimente (2015, Editura Macedoneanul), Pietrele soarelui (2016, Editura Aius). Face parte din mai multe cenacluri literare: Clubul Poeților Macedoneni, Cenaclul Qpoem, Cenaclul Anton Pann (Râmnicu Vâlcea, Cenaclul Nicolae Velea (Argeș). A obținut numeroase premii la festivalurile de poezie din țară și în străinătate.

 

Comunitatea macedoneană din România are rădăcini puternice în Macedonia. Străbunii noștri  au venit în România în urma persecuției otomane pe la 1850 și s-au stabilit preponderent în sudul Dunării. Limba pe care o vorbim este o limbă de origine slavă, care s-a transmis, ca de altfel și  tradițiile, datorită Asociației Macedonenilor din România, până la generațiile de astăzi. Această Asociație a fost fondată de către doamna Constantina Dumitrescu și de Liana Dumitrescu, deputat în  Parlamentul României din partea acestei minorități  etnice, pe care a reprezentat-o excelent la cel mai înalt nivel. În cadrul Asociației de la București există un mic muzeu de costume macedonene și  de obiecte tradiționale păstrate în familiile vechilor macedoneni. Ansamblul de dansuri tradiționale se numește Sonțe, (“soarele” în  limba macedoneană), iar în cadrul acestuia activează  cântăreții de muzică tradițională, Daria Stancu și Lili Moțățăianu. Anual acest ansamblu participă  la Festivalul de la Sighișoara. La Craiova Cercul Micilor Pictori Macedoneni. Se organizează de asemenea expoziții de gastronomie macedoneană cu preparatele noastre tradiționale. La târgurile de carte din toată  țara sunt prezentate la standul Asociației cărțile celor mai reprezentativi  scriitori de origine macedoneană din rândul comunității: Constantina Dumitrescu Viața în anotimpuri ( în macedoneană ), Mirosul vieții  (poezie); cărți pentru copii: Oana Roșca Reportaje, Lucian Cristea Breza Pe urmele străbunilor din Macedonia, Alexandru Stănescu Fotografiile unui macedonean din România, Blagoi Vanghele Breza Un macedonean în căutarea liniștii, Ziso Vasiliev Povestea mea, Marina Vlad Docea Realitatea adevărului presupus; cărți  despre tradiții  și  gastronomie macedoneană ale căror autori sunt Constantina Dumitrescu, Liana Dumitrescu și Laura Rogobete. Creațiile literare, evenimentele importante și sărbătorile ortodoxe pe rit vechi sunt reflectate în revista Macedoneanul. În luna martie se desfășoară festivalul  literar ,,Alexandru Macedonski”, scriitor ale cărui origini macedonene sunt cunoscute. Vara au loc tabere în Macedonia intitulate ,,Pe urmele strămoșilor”. În aceste tabere se organizează cursuri de limba macedoneană pentru etnicii macedoneni din România. În România există lectorate de limba macedoneană, dar etnicii macedoneni care vor să studieze în limba macedoneană trebuie să obțină burse de studii în Macedonia. Personalități macedonene precum Nicodin de la Tismana și Alexandru Macedonski au contribuit la dezvoltarea culturii românești. Oana Roșca reprezintă  minoritatea macedoneană în  cadrul televiziunii române, departamentul minorități. În cadrul acestei emisiuni au fost prezentate o serie de filme-documentare despre comunitatea macedoneană din România. Una din tradițiile macedonene care se păstrează este cea de Ilinden, Sfântul Ilie pe stil vechi, pe data de 2 august, când se sărbătorește revolta armatei împotriva stăpânirii otomane. Fiind creștini ortodocși pe rit vechi, sărbătorile precum Crăciunul și Anul Nou au loc după sărbătorile românești. Tradițiile culinare se respectă, iar preparatele cele mai cunoscute sunt: plăcintă  cu praz, pingiur și  pleskavica.

Minoritatea macedoneană din România păstrează legăturile cu țara de origine și are ca personalitate importantă pe Alexandru Macedon. De asemenea, există și festivalul literar de la Struga. E o comunitate integrată în rândul minorităților, datorită eforturilor Lianei Dumitrescu, decorată post-mortem de cei doi președinți: cel al României și al Macedoniei.

 

Străveziu

 

nopțile  curg ca un șarpe

care a înghițit asfințitul

nu mai poți să simți suflul greu

al ierbii

toate clipele devin franjuri de un alb strident

bate un vânt  dinspre cartierul de muncitori

ce miroase a singurătate ovală

beau din pahar apa  străvezie sunt precum un   câine  scrutat de coadă umil și umed

 

nu închide păsările cu două  ciocuri

ochiul lor de ciclop vede piscul lumii

voi ajunge să  asist la un cataclism

șerpi care nasc pui vii singurătăți pătrățoase

tăvălite în  sirop de arțar

iată cum se dezic orele lumii de umbra violentă a cuvintelor

 

Diluviu

 

aici lucrurile se trăiesc de-a valma

ca într-un autobuz ce alunecă spre câmpia unde îmi găseam bunicii

mai subțiri cu un an

ancorați în ramă deasupra zilelor cu pânze de păianjeni  precum niște ciclopi moderni

 

niciodată să nu inspiri aerul oxidat din cartiere

auzi pisici miorlăind languros și vezi cum ți se infiltrează idei despre fericiri apriorice

dar acolo în palma ta dreaptă

simți cum s-a cuibărit setea de viile vii

de torsul neritmic de armonii ce te învăluie până la gură

până la tâmple

dincolo de praful cadențat din cartiere

de moartea galbenă care tace pe masa cu ani care curg

în diluviu