lavage

© Eduardo De Moya
© Eduardo De Moya

IULIANA LUNGU este psiholog-psihoterapeut de orientare psihanalitică. A publicat eseuri și articole de psihanaliză în revista Self a Asociației de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București: “Compromisul în “Moise al lui Michelangelo” de Sigmund Freud”, “Despre suferințele sufletești”, “Femeia fără umbră și legătura ei cu infertilitatea” ș.a. A tradus articole și eseuri de psihanaliză.  În 2016 a publicat pentru prima dată poezie, pe site-ul qPoem. Anul acesta a fost selectată în programul de rezidență on-line, organizat de editura Cartea Românească, sub îndrumarea poetei Medeea Iancu, alături de care pregătește primul său volum de poezii.

 

lavage

 

locuiți cu

familia? sînteți

autonomă, in-

dependentă? lăsați

un număr de telefon,

cel puțin,

al unei persoane

 

apropiate.

(am scris numărul meu,

am șters.

am scris numărul tău)

 

ați obținut punctajul

maxim, 0

(zero), la fel ca noi.

verde, născută în

epoca de aur,

bănuim că ați fost

 

invitată.

(ziua eliberării,

ziua mea de naștere,

recitam poezii pe

stadioane cu buchete

de flori

 

roșii în mînă)

ia să vedem,

strîngeți pumnul!

Aaaa, ați venit cu

venele de-acasă,

 

bine crescută.

(chiar dacă stăteam la

cozi cu orele, mîncam

 

un covrig toată

ziua)

relația de iubire cu

tine, mamă, e

legătura cu

toate obiectele din

 

jur,

agățate pe stativul de

perfuzii, atunci cînd pielea

ustură sub cusăturile

reconstrucției.

fiecare lucru Se

pune la locul lui

 

prin:

anestezie,

întinsă goală, cu

părul strîns,

acoperit,

montăm un cateter

 

în spate,

după ce adormiți.

tăiem clasic, pe verticală

de la buric în jos

cît e nevoie. coasem

pe dedesubt, n-o să se vadă.

ca la cezariană.

 

(soțul meu spune:

o să porți costum întreg de

baie. de rușine,

mă gîndesc,

cu tăietura mea

aplicată asupra versurilor

 

mie,

mie,

nu

mi-e.

mie,

nu,

niciodată)

doar

 

tăiem

bucata necrozată,

reimplantăm,

coasem,

destul de superficial

totul, lăsăm

țesutul să se refacă

 

natural.

prin mișcare,

cu cîte:

două sonde,

două drene,

două perfuzii,

totul în pereche,

stînga – dreapta,

frica de singurătate

și-un cateter.

 

 

r i d i c a ț i – v ă

r i d i c a ț i – v ă

și

m e r g e ț i

m e r g e ț i

 

cît am voie?

 

o r i c î t    p u t e ț i

 

pot mult

 

prea mult. mînerul

de care m-apuc

pentru ridicarea capului

în lume,

din cearșafurile albe,

scutecul absorbant

(pampersul lui belzebuth

 

înțărcat prematur).

veronica

povestește despre

imaculata.

eu mă gîndesc că e un

nume sfînt, de

 

mamă!

pentru hemoragie

apăsați butonul roșu

din mijloc. încovoiați-vă

pînă venim,

strigați, dacă vă

vine, oricînd

sîntem aici.

ați făcut vreo mișcare

bruscă, cît ați mers?

 

cît am putut.

să vină doctorul

pentru oprire.

folosiți lavajul

rece de la frigider.

 

(cum încerc să

ridic capul,

rușinea pocnește

prin)

toate tuburile

cusute

interior-exterior cu

 

ață neagră, de

cea mai bună calitate.

Se topește în zece zile.

splitul Se scoate ulterior.

azi, de ziua națională,

ar ieși

 

cu limbă cu tot.

bărbații se plimbă

pe culoare, cu sondele

în mînă, sus-

ținuți de soțiile lor.

 

femeile

 

umblă singure ca noaptea

pe stradă, sprijinind

stative: dis-

pozitive folosite la

montarea și susținerea

unor

 

piese și aparate,

bradul de crăciun.