ELENA BĂLĂȘANU, n. 24 noiembrie 1982 la Caracal, a absolvit Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, secția Română-Engleză. A obținut numeroase premii literare, printre care Premiul special pentru un autor din Oltenia la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 2019, Marele premiul la Concursul Național de Poezie „Panait Cerna”, Tulcea, 2018. Versurile i-au fost publicate în Mozaicul, Scrisul Românesc, Prăvălia culturală, Sud – Literatura Sudului/Sudul în literatură, Argos, precum și în antologiile Caietele revistei „Sud” nr. 4/2005 și Literatura tânără 2007, volum alcătuit de Irina Petraş, Cluj‐Napoca: Casa Cărții de Ştiință, 2007.
***
imperfecţiuni
un lichid vâscos
şi apăsător
toamna cu pleoapele
aproape lipite
cu noi începe şi se termină
îţi torni cafeaua în cana
termosensibilă
şi din roşu se face alb
semn că e prea fierbinte
ştii că trebuie să o laşi deoparte
până albul devine cel puţin roz
sorbi încet controlat
prinzi şi eliberezi
spaţiul se îngustează
dar tu rămâi acolo departe
de imperfecţiunile lumii
I. Dragă a.
Când am crezut că l-am pierdut,
soarele s-a închis în mine.
Seara îl priveam cum adoarme,
îmi puneam capul pe pieptul lui
și îmi imaginam că suntem în alt loc.
Dimineața mă trezeam devreme,
deschideam gura și luam înghițituri
mici de lumină în liniște.
Dimineţile erau frumoase și triste
ca un fluture orb
ce ți se așază în palmă.
II. Dragă a.
Eu m-am născut empatică
și nu am țipat
doar pentru mine.
Am țipat pentru toate femeile
moarte înaintea mea,
pentru cele care vor veni
după mine,
am țipat cât am putut de tare
și pentru tine,
apoi te-am auzit icnind
că ți-au înghețat picioarele.
Aveai ștrampi de mătase
culoarea piciorului,
eu îi aveam negri.
Eu am devenit femeie
cu mult timp în urmă.
În mine nu mai e nimic
transparent.
O să înveți și tu ca toate femeile
că nimic din ceea ce ni s-a spus
nu este adevărat.
O să înveți și o plângi.
De atunci o să plângi în fiecare zi.