GABRIELE GALLONI s-a născut la Roma în 1995. Studiază Literatura Modernă la Universitatea La Sapienza. A publicat volumul Slittamenti (Alunecări) Editura Augh Edizioni, Viterbo 2017, cu o notă semnată de Antonio Veneziani și In che luce cadranno (În ce lumină vor cădea) Editura RPlibri, Colecția Poesia – Secțiunea L’anello di Mobius’ 2018, unde pare că „se joacă, prin poezie, între tăcere și a lăsa lucrurile la jumătate, și o face uneori cu cruzime, alteori cu grație, oferind cititorului o lectură ascuțită, dar mai ales carnifică, de materie vie. Ceea ce poate surprinde la un poet atât de tânăr, dar care folosește tonuri mature, este pendularea între concis și stupoare, între lejeritate și acuitate, printr-un vers pe cât de rafinat pe atât de înțepător” – din nota semnată de Antonio Bux la ultimul volum.)
Traducere din italiană: DANIELA MĂRCULEȚ
ucide-te
în ceilalți
pe tine;
pe tine
cel dintâi
Sakim
(cinci mișcări)
Întârziere
O pauză în timpul inciziei,
chiar dacă scurtă, va contamina
carnea. Nu vei ști ce să faci
apoi la ora cinei. O scanare
neîntreruptă, cuțitul nu trebuie
să se oprească pentru nimic în lume.
Apăsare
Al doilea punct. Despicătura se poate face
doar cu mișcări oscilante, înainte și înapoi,
de-a lungul gâtului. Nu există o nouă măsură
care să conteze. Dacă e posibil să se evite
orice apăsare – orice apăsare este prietena
mizeriei: să nu uiți.
Perforație
Ne reconectăm la punctul precedent.
Cuțitul trebuie să fie vizibil
în momentul tăierii. E-o observație
rizibilă, aceasta, cu adevărat
insignifiantă. Nu te duce niciodată
prea adânc cu lama. Ține minte.
Alunecare
Poți tăia doar încadrându-te între
limitele traheei și vârfului
plămânului când este în expirație.
La punctul ăsta știi că a o da în bară
este o chestiune de câțiva milimetri.
Asigură-te că nu se mișcă mai întâi.
Străpungere
Dacă în timpul lucrului traheea
sau esofagul sunt străpunse din greșeală
carnea trebuie să fie aruncată toată.
Și nu te lăsa păcălit de ideea
de a continua. Vom trece prin sită
abilitățile tale cât mai curând posibil.
I
Mai mult decât în ore sau în minute
ar trebui să dividem această curgere
a noastră în lucruri și situații
și indicii expuse la febre mereu noi.
II
Sângele ca loc mai presus de toate
și apoi fluid ca apa și la apă
sângele te întoarce
după restul. Te trezești în zori
acoperit de vopsea.
III
Nu vorbi despre timp. Acum avem destul
atâta cât curge. Nu-ți fă prea multe griji
de câte ori exist sau exiști:
amintește-ți mai târziu Cuvântul.
Știm de exemplu,
fără a o spune, că acum Villa Sciarra
este din nou un instantaneu
supraexpus, o privire coborâtă
din prea multă lumină, calculele
din această vară și din cele trecute.
Din Slittamenti (Alunecări) Editura Augh Edizioni, Viterbo 2017
Foto – arhivă personală Gabriele Galloni
Morții continuă să-și pună
aceleași întrebări ca vii:
rămân cursul și acțiunile
vieții identice pe cele
două maluri. În ce lumină vor cădea
reveniți în celule.
Am cunoscut un om care citea
în palma morților. Îi prefera pe cei
sub douăzeci de ani; în toate duminicile
la morgă le prezicea
coordonatele pentru o nouă viață.
Muzica morților este contrapunctul
de pași pe pământ.
Ar fi suficient să dăm crezare unui țărm;
unei lumini ce ușor dispare
în spatele pietrelor; sau unui mort ce învie,
pentru a se pierde întorcându-se.
Din In che luce cadranno (În ce lumină vor cădea) Editura RPlibri, Colecția Poesia – Secțiunea L’anello di Mobius’, 2018
Foto ©Editura RPlibri
***
Uccide
negli altri
se stesso;
lo stesso
di prima.
Sakim
(cinque movimenti)
Ritardo
Una pausa durante l’incisione,
anche se breve, renderà la carne
impura. Non saprai che cosa farne
all’ora della cena. Una scansione
ininterrotta, il coltello non deve
fermarsi mai per nessuna ragione.
Pressatura
Secondo punto. Non si può tagliare
che a mozioni oscillanti, avanti e indietro,
lungo la gola. Non c’è nuovo metro
che tenga. Se possibile evitare
ogni pressione – ogni pressione è amica
della sozzura: non dimenticare.
Perforazione
Ci riallacciamo al punto precedente.
Il coltello deve essere visibile
al momento del taglio. È un risibile
accorgimento, questo, veramente
ci vuole poco. Non andare mai
a fondo con la lama. Tieni a mente.
Slittamento
I limiti nei quali puoi tagliare vanno
dalla trachea fino alla cima del
polmone quando è in espirazione.
A questo punto sai che lo sgarrare
è di pochi millimetri questione.
Accertati che non si muova, prima.
Lacerazione
Se durante il lavoro la trachea
o l’esofago laceri per sbaglio,
la carne è da buttare tutta intera.
E non ti passi per la testa idea
di continuare. Passeremo al vaglio
le tue capacità il prima possibile
I
Più che in ore o minuti
dovremmo sezionarlo questo corso
nostro di cose in luoghi
e cenni esposti a febbri sempre nuove.
II
Il sangue come luogo innanzitutto
e dopo fluido come l’acqua è all’acqua
ché al sangue si ritorna
dopo il resto. Ti sei svegliato all’alba
coperto di vernice.
III
Non parlare del tempo. Ora ne abbiamo
finché ci va. Non fare troppo caso
a quante volte ci sono e ci sei:
ricordati più tardi la Parola.
Sappiamo per esempio
senza dirlo che adesso Villa Sciarra
è di nuovo uno scatto
sovraesposto, un abbassare lo sguardo
per troppa luce, il conto
di questa estate e di quelle trascorse.
Slittamenti – Editura Augh Edizioni, Viterbo 2017
***
I morti continuano a porsi
le stesse domande dei vivi:
rimangono i corsi e i ricorsi
del vivere identici sulle
due rive. In che luce cadranno
tornati alle cellule.
Ho conosciuto un uomo che leggeva
la mano ai morti. Preferiva quelli
sotto i vent’anni; tutte le domeniche
nell’obitorio prediceva loro
le coordinate per un’altra vita.
La musica dei morti è il contrappunto
dei passi sulla terra.
Ci basterebbe credere a una riva;
a una luce che vada scomparendo
dietro gli scogli; o che un morto riviva,
che si perda tornando.
In che luce cadranno (În ce lumină vor cădea) – Editura RPlibri, Colecția Poesia – Secțiunea L’anello di Mobius’ 2018
Foto – arhivă personală Gabriele Galloni