Extrag rădăcina pătrată a dramei

PURNICHI LORENA ADINA, născută la 7.06.1988 în Câmpulung Muscel, este absolventă a Colegiului Pedagogic „Carol I” din Câmpulung Muscel și a Facultății de Litere din cadrul Universității din București. În prezent este profesor în învățământul primar. A debutat în revista online Parnas XXI.

 

Ecuație

Încă o noapte în care
nu dorm,
nu respir liber,
nu zâmbesc.
Rulez pe perete filmul zilei
extrag rădăcina pătrată a dramei,
trec prin sită adevărul.
Uit,
încerc să uit.
Rămâne scheletul
unei banale zile de luni,
când cafeaua e prea amară,
îti arde buzele,
îți agăți dresul
și pierzi autobuzul.
Măcar să fie bun
de un clei de oase
să pui pe o pânză
trei culori
Să agăți pe un perete
într-o galerie
cu intrare gratuită
că arta mușcă.

 

La trei mese distanță

La capătul coridorului,
în stânga scărilor,
e o librărie veche,
cunoscută de toți.
În capătul coridorului,
sunt șase mese lungi.
Lumea vine
bea cafeaua,
mănâncă quiche,
și glumește la volum maxim.
Cine iți poate valida simțul umorului mai bine decât clientul de la trei mese distanță?
Ei, să revenim în vecinătatea
gândurilor noastre.
Pe masa de lemn,
lucioasă,
cu urme de scrum,
fine,
greu observabile,
un stilou verde cu rezervă albastră,
o agendă dintr-un anticariat,
nu știu cum mai rezistă pe piață.
La masa din față,
o fată cu părul roșcat, până la umeri.
Un băiat înalt,
cu o traistă de pânză,
conversații monosilabice,
ochii în telefoane.

 

Celuloid

despre cât zâmbet încape într-o sâmbătă,
despre cum de ceva timp inima refuză să iasă din tranșee,
despre sânge—
această marfă complicată
în care prezentul și viitorul se întâmplă simultan,
mintea proiectează încontinuu scurtmetraje.
în regia unei dimineți de luni,
visez o ieșire din labirint.
“Fii bun!“, mi-au spus,
fără să mă învețe că mai întâi
trebuia să fiu bun cu mine,
mai blând,
mai grijuliu,
pentru a putea să rezist până la soundtrack-ul de final.
“I fear oblivion“
replica de început.
îmi trec atâtea bizarerii prin minte
dar nicio idee salvatoare.
dacă nu îți poți ține respirația până la “Sfârșit“,
mai apare că ai făcut parte din distribuție?

 

Alma mater orfanorum

cum să te ridici de pe pat,
cum să străbați orașul
fără să simți că fiecare pas făcut
îți poate aduce prăbușirea?
cum să poți dormi opt ore pe noapte,
să iei micul dejun
fără să încurci ceașca de cafea
cu veninul din paharul zilei de ieri?
cum să te bucuri de azi,
să fii cu mintea limpede
când trecutele zile din calendar
se agață,
se încolăcesc în jurul trupului
ca un șarpe constrictor
până la sufocare,
până la pierderea auzului,
tuturor simțurilor,
lăsând brațele inerte,
irișii ochilor smulși din rădăcini.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *