EX NIHILO NIHIL

 

©Noni-Emil Iordache

NONI-EMIL IORDACHE s-a născut în 1984, în Roșiorii de Vede. Despre el, Cristina-Roxana Roşu afirma că ineditul şi forţa de a transforma urâtul şi formele degradante în substanţă poetică îl impun ca urmaş al lui Arghezi, dar profilul său se completează cu incifrarea, poate chiar obscuritatea barbariană, la care se adaugă incontestabil ecouri evidente din spleenul, urâtul şi tristeţea bacoviană; există, de asemenea, revendicarea din Blaga cu lirismul său iubitor de contraste, mişcat de forţe divergente, suferind abstract la conştiinţa retragerii divinităţii, a tiparului etern şi pur, din univers (se intersectează aici, iarăşi, cu Arghezi). Alex. Ștefănescu concluziona, în prefața uneia dintre volumele de versuri ale lui Noni-Emil Iordache, că la alţi autori se ştie, se presimte, măcar uneori, ce va urma. În cazul lui fiecare nouă formulare te găseşte nepregătit. Mai trebuie spus neapărat ceva: ceea ce este valoros în poezia sa este foarte valoros.

 

EX NIHILO NIHIL

cu fiecare deschizături1 de uşă a apartamentelor 2/3
ratez singura sărituri4 în mine

sunt acea trambuline5 care-şi ia umbra6
în braţe
şi se aruncă virgine7
ca un şerpi8 crescut la subţioară
către piciorul9 de stânci10
ale unei inimi vidate de umbră11

umbrele mele nu pot/ nu vor/ nu ştiu să stea de tală
ele pot/ vor/ ştiu
să cu+c+e+r+ească uşi cu care să poată vedea
de la stânga spre dreapta-mprejur12
fără frână
încolo şi încoace
t+ă+c+e+r+i+l+e sânului tău

umbra noastră este un bolovan
o lumină toc+ită
care se simte s+umbră
însă care stă cu zar+urile în mâna stânga-mpre+jur să
le ar+un+ce
pe cracul mototolit al mesei
la care mâncăm
semi+întunericul ceas+urilor deschise

___________________________

1la singular

2la singular

359, nu 45!

4la singular

5la singular

6E bine aşa cum e!

7la singular

8la singular

9la plural

10la singular

11la plural

12Poate fi şi: stângul, stângul, stâng, drept, stângu’.

 

 

USUS MAGISTER ET OPTIMUS

doamna profesoară Porumbeanu îmi spunea că

este o structură diferenţiată în cadrul organismului
alcătuită dintr-un grup de ţesuturi
a cărei principală funcţie este cea de a detecta lumina
însă ea nu ştia că

meu
se compune dintr-un sistem sensibil la
iubire
ură
frică
spaimă
apă
mişcare
vânt
pădure
soare
văzduh
poezie
pictură
zăpadă
zambile
munţi
nisip
oameni
câini
pisici
cai
fluturi
leneşi
lei
suricate
haine
mâini care se unesc
cupluri
sex
insecte
praf
lovituri
război
bătrâni
cascade
lacrimi
ş.a.m.d.
şi insensibil la
zgomot
hipermetropie
proşti
moluşte
mâncare
capabil să transforme
chiar şi iubirea sau ura în impulsuri nervoase

meu este format din mai multe perechi de ochi
cu vederi în mozaic ovoidal
capabili să transmită
semnale dreptunghiulare spre toate formele
sferice ale universului şi mai ales spre cele
umplute cu transparenţa umorii lui Dumnezeu

la majoritatea oamenilor

funcţionează
pentru a coloniza pe retină lumina şi umbra
la mine

umplut de-o gelatină cu ochii daţi peste cap
are o lentilă
care se întinde prin toate găurile depozitate
prin curbele clandestine ale fiinţei mele
acoperită de bretonul neputinţei de a arunca
un ochi
prin toată cantitatea de lumină
care tot intră în mine
şi

piteşte întunericului
dotat cu mii de diafragme opace
prevăzute cu membrane
de fapt
cu dilatații ale pH-ului unei activități fără iris

în fața lunii

meu
nu are cornee
ci doi iriși cu gât roșu aprins
perforați
0,0001x22x3,5
de 28-30 de grame de nuanţe hrănite
fără vase de sânge
care-şi pot ţine ochii deschişi când strănută

în

meu fel şi fel de zgomote clipesc
la fiecare 9 secunde
adică de 9600 ori pe zi
zgomote care se tot dilată pentru fiecare emoţie
excitaţie
teamă
bucurie
panică
anxietate
umbră
şi care sunt situate la o distanţă suficient de mare
de lumină

din

meu iese un oraş
înalt
fără stomac
cu un ochi verde
cu degete lungi cât un preludiu
cu păr bălai
cu buze care pot susţine şi-un foc
un oraş cât un oraş
fără ferestre
căci la ce-ţi trebuie ferestre când ochii
ochii
– da, ochii! –
îţi flutură sub sprâncene?

de la

meu
ştii că viitorul este o femeie

ORA ET LABORA

nu îngerul din zidul casei

– zidul (marele – le) tăiat pe [(miji – i) + loc]

[(rabd – d) + atat) în (răz + gândirea)

(sprijin + i + t + ă) de (orb + ita) (pat + ului)

(de + cu + plat) de la cameră –

ne-a (a + dus) la (ţărmului – ui) acesta

(bărbosul – ul)

fără apă

şi (pre + schimb + at) în umbrelă

japoneză cu alură de (fr + asin)

ci

(nod + ul)

[ de mărimea unei nuci ]

peticit cu noi

 

noi (sunt + em) (o + am + enii)

(m + e + n + ţ + ion + a + ţ + i)

de jur (împre + jur)

în verde

copiii

care (vise + ază) (nu + mai) ziua

o (ten + siune) ca de teamă

un (lupului – ului)

(sub + ţire)

(ne + cunoscut) (străzi + lor)

(povesti + te) pe (furişa – a)

o (am + prentă)

(în + depărtată) şi (s + urdă) [ şi rece ]

a privirii lui (Dumne + zeu)

spre pământ

 

(omule – e) (e + ste) un drum (bunic + el)

imediat

(intra + venos)

(tăceri + le)

[ alea potolite ]

în formă de (câte – e) e hăul

 

©Noni-Emil Iordache

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *