ALINA GIOROCEANU
John Medina, Regulile creierului, 12 principii pentru supravieţui şi a fi eficient la serviciu, acasă şi la şcoală, trad. Roxana Bîrsanu, Bucureşti, Lifestyle Publishing, 2017.
Ca specialist în biologie moleculară, consultant în cercetare ştiinţifică şi profesor de bioinginerie, se pare că preocuparea esenţială a lui Medina este activitatea cerebrală, privită integrat, din moment ce este şi fondator a două institute de cercetare a creierului uman. Aşa că, în alegerea cărţii, calificările autorului (într-un spaţiu în care acestea chiar înseamnă ceva) au reprezentat indici esenţiali, el însuşi trebuind să îşi fi modelat cu fineţe humusul cerebral, într-o manieră în care acesta să atragă şi să cearnă eficient cunoaşterea pe care urmează a o împărtăşi.
Sigur, subiectul nu are o tratare singulară. Pe piaţa de carte românească au apărut titluri care descoperă rolul şi modul de funcţionare a celor„trei creiere” care se adăpostesc în cutia noastră craniană, fiecare cu rol determinant în activitatea zilnică. Pe cele mai multe le-am comandat de la Humanitas (David Eagleman, Incognito. Vieţile secrete ale creierului, 2011; Antonio Damasio, Eroarea lui Descartes, 2005; Antonio Damasio, Sinele. Construirea creierului conştient, 2016 etc.).
Spre deosebire de aceste lucrări, care tratau descriptiv funcţii, tipare şi fenomene cerebrale, pregătirea bioinginerească a lui Medina năştea speranţa unor deconspirări şi sfaturi practice, la îndemâna unui cititor de lifestyle, flămând de digerarea eficientă a clipei. Cam aşa!
Reînvăţ, la început de vară, că viaţa creierului nostru minunat este dependentă de simţuri, presiuni zilnice, activităţi, determinări biologice. Supravieţuirea şi perfecţionarea noastră depinde şi de modul în care dăm relevanţă şi stimulăm acest fel de a fi al creierului, care, înainte de a fi izolat în spatele bolţilor craniene, este parte a organismului. Şi el a evoluat (autorul rezumă constant regulile creierului, acestea fiind introduse creaţionist prin formula „creierele noastre au fost create”), având o uimitoare flexibilitate, o mare putere de adaptare la schimbare.
Creierul funcţionează eficient dacă înţelegem că avem nevoie de mişcare (20 km pe zi). De altfel, gimnastica aerobică, de două ori pe săptămână, reduce riscul de Alzheimer. Somnul, în compensare, este rezultatul unei lupte: celulele şi substanţele chimice care încearcă să ne adoarmă au câştigat lupta cu celulele şi substanţele chimice care încearcă să ne ţină treji. Spre binele nostru: repetăm la viteză mult mai mare ceea ce am învăţat conştient, ne protejăm atenţia, funcţia de execuţie, memoria activă, starea psihică, raţionamentul logic, dexteritatea motorie! În funcţie de cronotip (ciocârlia, tipul celui care doarme de cu seară, bufniţa, activă noaptea şi colibriul, oscilând între tipare), ne putem programa activitatea zilnică.
Un creier stresat, în special la copii, este un dezastru. Aici ar trebui analizat comportamentul de cuplu, care, pare-se (!), îi afectează deseori pe ceilalţi. Tocmai de aceea a fost elaborată o strategie de intervenţie maritală de către John Gottman, cercetătorul preocupat de mariaj, care poate (pre)vedea graficul de evoluţie al unui cuplu după trei minute de interacţiune cu acesta.
Abia la a cincia regulă am întâlnit subiectele preferate ale altor autori: conexiunile cerebrale, care sunt modificate, reaşezate de învăţare. Ceea ce facem şi ceea ce învăţăm are influenţă asupra aspectului fizic al creierului, pe care îl reconstruieşte efectiv. Tot ceea ce facem şi ceea ce învăţăm! Fiecare creier îşi cartografiază diferit propriul parcurs, specializarea anumitor zone nefiind atât de rigidă pe cât mi-aş fi imaginat. Empiric, prin intermediul operaţiilor suferite de pacienţii cu epilepsie severă, este ilustrată această specializare, iar regiunile cerebrale alese sunt, spre marea mea bucurie, cele implicate în procesarea lingvistică: zone care „conţin” cuvine, propoziţii şi concepte gramaticale. Nu doar pacientul bilingv îşi depozitează diferit instrumentele lingvistice, creierele sunt diferite în ceea ce priveşte structura sau funcţiile : regiuni diferite din creier sunt alese (destul de devreme!) pentru depozitarea substantivelor, verbelor şi altor concepte gramaticale. Şi odată ce cunoaştem această regulă, o sugestie necesară priveşte întregul sistem de învăţare: o realiniere a şcolilor şi a companiilor la modul de funcţionare a creierului, cum ar fi clase mai mici, testarea teoriei minţii, spaţii personalizate.
Tot legat de procesul de predare-învăţare, Medina ne face cunoscut modul diferit de acordare a atenţiei. Deşi există mitul că pot fi îndeplinite simultan mai multe sarcini, acesta nu este decât un mit! Sugestiile de eficientizare privesc calitatea creierului de procesator secvenţial. De aceea, este necesar ca activităţile să fie făcute pe rând. Procesul de predare ar trebuit să fie împărţit în fragmente de 10 minute, legate de cârlige de captare a atenţiei: stimuli emoţionali, relevanţi, care să facă trecerea între secvenţe.
Regula memoriei ne arată apoi că, odată informaţiile pătrunse în mintea noastră sunt mărunţite de creier, care le împrăştie peste tot: liniile diagonale sunt separate de cele verticale, culorile sunt depozitate diferit, vocalele sunt separate de consoane, conţinutul este păstrat separat de recipient. Informaţiile sunt transformate în altă formă pentru a putea fi transmise şi stocate în regiuni diferite. De aici, neobosita luptă între recuperare şi uitare …
În conexiune cu memoria, e bine de ştiut că stimularea mai multor simţuri simultan îmbunătăţeşte deprinderile intelectuale. Cum ar fi prezentarea multimedia.
În sfârşit, în acord cu regula nr. 11, am motive să mă bucur că sunt femeie, iar creierul meu diferit la nivel structural şi biochimic, datorat cromozomilor X (esenţiali din punct de vedere cognitiv), mă plasează într-o zonă privilegiată (complexă) faţă de purtătorii de cromozom Y! Ca şi ei însă, indiferent de spaţiu, vârstă sau mediu, înţeleg şi dau mărturie că sunt un explorator puternic, care-şi păstrează vie speranţa, curiozitatea şi pasiunea. Cerebrală!