ALIN IOAN (n.1981) este absolvent de Teologie-Asistență Socială și locuiește în Arad. A debutat în 2016 cu volumul cer de rigips, nori de glet, publicat la Editura Fractalia. Este prezent în Antologia Subcapitol, poezia (Editura Tracus Arte, 2015). A mai publicat poezie în revistele: Lolita, Arca, Poesis International, Semne bune, Astra. Mai degrabă ar vrea să apară scris despre el că îi place să meargă cu bicicleta, consumă multă cafea și muzică. Are un aparat foto for fun etc.
„nu ştiu aline, glumesc şi nu la ce-o să zic, poate mai vin şi eu pe la arad şi îţi scriu să ne vedem, şi dacă da, tu să ai cumva grijă – iniţial voiam să zic tactul exagerat în precauţii al gazdei pentru mine, unul căruia îi place cum scrii, dar lasă, grijă să fie, chiar grija muncitorului super prost plătit, pe care îl ia cu zîmbet secret, total nevinovat, cînd vede cum începe să se crape totul la patron – grija să nu-mi strici tot ce mi-am făcut eu în cap despre cum e la tine în casă cu ara, cu sophia, cu pozele făcute tot în spaţiul pe care nu fără invidie îl văd prăfuit, rece şi binecuvîntat cu lumina aia pe care perfect ai prins-o căzînd pe tot felul de chestii, despre cum la un mom. dat parcă povesteşti cu voce calmă şi cu arhaisme de bătrîn prof italian nepublicat, puţin pervers şi ideal oricui ca prieten, şi în alte dăţi zici că eşti r. chandler, cu descrieri faine noir, făcute cu claritatea de care eu tot mai rar dau, de care tot mai mulţi parcă se feresc, nu ştiu de ce, că e ca şi cum te-ai feri de ce-i sănătos să se pună necomplicat pe suflet, ca un refren de multe ori de slagăr simpluţ de la depeche, deci tot ce ai pus tu cu răbdare şi frumos şi limpede aici în carte, tu să faci să rămînă aşa, că e numai bine, e şi cald şi e şi rece, e fix cum trebuie, aline.“ (Vlad Drăgoi)
dimineață am băut cafeaua
în tihnă
așezat în hamac
revărsări pașnice de lumină în ceașcă
furnica explorează
am să te salvez
i-am zis
dar înainte vreau să fac o fotografie reușită
pe marginea de ceramică
fug în casă
și aduc aparatul
la prânz eram pe bicicletă
tăiam în viteză orașul în două
transpirat
miros prelungit de tei & adolescenți
pe faleză
după-masă am intrat la o proiecție
de scurtmetraje
la sfârșit a trebuit completat un formular
cu datele personale și votate trei
dintre ele
la rubrica ocupație am scris
cu majuscule
DILETANT
îmi place să o privesc prin fereastră pe fiică-mea
care aleargă prin curte urmată de lătratul
celor doi câini surescitați de prezența ei
și nucul cu frunzele în retragere
îmi amintesc ce povestea a. săptămâna trecută
la terasă despre un copil
de vreo 10 ani
provenit dintr-o familie săracă
cu mulți frați care îneacă
pui de pisică
pentru 10 lei
,,îi face submarin”
seara rămân cu sticla de vin și două pahare în față
(ara a adormit pe canapea
copila e de mult în patul ei)
a trecut ceva vreme de când chris cornell s-a sinucis
în baia unui hotel din detroit
pe youtube doar soundgarden & audioslave
am avut tot timpul o inimă coruptă
grunge
fără să știu
pe hunger strike izbucnesc compulsiv
în plâns
un sentimentalist pe fondul consumului de alcool
nu-mi pasă că e trecut de miezul nopții
și ce dracu poate să aducă în plus
ziua de azi.
