KRISTINA-ELENA IACOVICI e în clasa a IX-a, la Colegiul Național Emil Racoviță, din București.
Voi începe aceste rânduri cu o provocare- interogare, ce mi-a trecut prin minte: Oare ne poate fi frică și de frică?
Curajos ar fi dacă, în primul rând, aș limpezi simptomatologia, într-un mod mai puțin rigid: Inima îmi bate foarte tare în piept, tremur, respir rapid, îmi vâjâie urechile, nu mai gândesc limpede, îmi trec fantasme prin fața ochilor larg deschiși… Încremenesc… Am cuvinte și nu pot să le rostesc…– Teribilă senzație!
Cu temerile te cerți, dai în ele cu biciul, dar cu ochii deschiși frica te paralizează sau te face să fugi. Ce alegi?
Prima reacție la întâlnirea cu această stare este cea de a avea o explozie de adrenalină. Ai răspunsuri mai rapide și te salveziimediat prin fugă sau apărare, dar dacă îngheți mental în acel moment total nepotrivit, nu ai răspuns pentru factorii externi, așadar paralizezi și fizic.
Copil fiind, stai în lumină și te joci de-a magazinulcât timp vezi soarele, căci îți este frică de întuneric. Ca adolescent, mergi seara pe stradă sau oriunde te duc picioarele, cu pupilele dilatate și inima bătând nebună, înghețat de frică și de întunericul pe care îl vezi ca pe o pată neagră în alții. Ca adult, după ce ți se scurge ușor ușor transpirația pe frunte și duci alene un pahar de apă la buze, șezi la masă cu frica de întunericul ce-l simți cum se prelinge pe propria-ți persoană.
În aceste scenarii se reflectă frici iraționale, ce se poate manifesta ca temeri de produsul propriei imaginații, așa cum sunt monștrii.
Frica rațională poate fi reprezentată și de simpla tresărire la o mișcare bruscă sau la un sunet mai ascuțit, cred că oricare temere ce poate salva o viața și își are sursa în instinctul uman. Există o vorbă des rostită: Trebuie să ne depășim fricile, dar nu există și o delimitare a gradului de lașitate când discutăm despre traume.
Frica nu are neapărat rădăcini în prezent, putând fi declanșată în repetate rânduri, din diverse motive. Unele persoane au una sau mai multe experiențe neplăcute pe parcursul vieții, ceea ce le poate cauza traume psihice sau fizice. Răspunsul biologic al oamenilor la expunerea fața de un element ce amintește de respectivul eveniment (o persoană, o situație similară cu cea petrecută sau un simplu gând) declanșează o reacție a corpului asemenea celei generate de frică, câteodată mult prea accentuată. În unele cazuri, persoana respectivă are atacuri de panică, resimte un stres constant și are dificultăți în a-și desfășura activitățile zilnice sau în socializare. Acest fapt întărește posibilitatea ca noi să avem mai multă frică în lume, decât am crede.
Când închidem ochii, noaptea ce se întâmplă?
Pe baza viselor, s-au generat multe discuții, de la interpretarea acestora, s-a ajuns pană la analiza pulsurilor electrice generate de către creier în timpul somnului. Printre visele adesea studiate, se numără cele în care ne aleargă ceva sau cineva (fie un monstru, vreun animal feroce sau oameni cu rele intenții) sau în care picăm în gol. O explicație pentru visul cu goana nebună ar fi faptul că orice te-ar fugări ar putea simboliza responsabilități ce te copleșesc sau stres în viața de zi cu zi. Cel mai curios lucru este faptul că, oricine ai fi, niciodată nu visezi că atingi solul când pici în gol, ci mai degrabă tresari înspăimântat din somn. O posibilitate ar fi că subconștientul se gândeștecu teroare la ce este acolo jos sau la ce ni se poate întâmpla când atingem solul. Poate că nu vom afla niciodată adevărul în această privință.
Ca un ultim răspuns, la o secundă întrebare, vorbind dintr-un punct de vedere artistic, frica de frică există, dar din punct de vedere al fricilor reale ce sunt demonstrate pe baza unor reacții chimice la nivelul corpului, aceasta nu există. Creierul nostru poate procesa posibilități și idealuri, dar nu poate fi programat să aibă un sentiment față de un altul, doar o reacție ce aprobăsentimentul sau îl dezaprobă.
Deși frica este dezaprobată, categorizată ca fiind ceva negativ, ar fi mai bine să ne uităm in jur. Frica este, de asemenea, o sursă de divertisment. Măcar o dată în viață ai râs după ce ai speriat pe careva, fie cu o poveste înspăimântătoare sau o farsă. Măcar o dată ai văzut un film de groază, ca să îți testezi curajul. Sau poate că ai citit teorii conspiraționale, fapt ce reflectă o comună frică de necunoscut și de incontrolabil.
În esență, toți am simțit frica, la un moment dat, și asta nu e o rușine.