Afară plouă, Alessandro

© Eduardo De Moya
© Eduardo De Moya

SIMONA CRATEL

(fragment)

„Nu mi-ai spus cum ţi s-a părut lista mea cu motivele pentru care te consider nebună“, mi-a amintit.

„Mai bine să nu vorbim despre asta…!“, am mormăit deodată amintindu-mi de acest lucru neplăcut.

A râs. Îi citisem e-mailul într-o pauză la făcut şmotru prin casă şi nu-mi prinsese bine citirea lui. Nu crezusem cu adevărat că se va apuca să întocmească o astfel de listă. Crezusem că remarcase tonul meu sarcastic. Dar nu. Iar el era categoric omul listelor şi a lucrurilor bine etichetate şi ordonate în categorii şi sub-categorii. Nu exista nimic neclar pentru el.

„Mă consideri nebună pentru că m-am întâlnit cu tine. Dar te bucuri că m-am întâlnit cu tine. Că aveam fondul de ten inegal întins pe faţă puteai să-mi spui pe loc, nu să merg până acasă aşa.“

„Erai dulce… Nebunia are farmecul ei. Nu am vrut să te supăr, am vrut doar să te amuz şi să-ţi arăt că nu poţi face nimic greşit în ochii mei. Apoi ai văzut că am scris şi o listă cu motivele pentru care te consider specială.“

Am zâmbit.

„Puteai să îmi spui şi că am eticheta de la pulover încă prinsă de el.“

A râs din nou. Apoi a spus pe un ton moale, citând din memorie e-mailul cu pricina părţile pe care eu nu mi le aminteam deloc acum:

„Neliniştea cu care te aştept la locul de întâlnire când tu nu ai sosit încă… Fericirea pe care o simt când îmi răspunzi la telefon sau la mesaje… Să îţi descopăr faţa familiară sub gluga unei haine pe care nu o ştiu… Să te îmbrăţişez şi să te sărut când vii, în ciuda miilor de oameni din jur… Să te privesc în ochi, în restaurant, în jur să fie nebunie, dar să nu îmi pot lua privirea de la tine… Sentimentul pe care îl am când îmi dai un ultim sărut inocent când ne despărţim.“

M-a îmbrăţişat. Mi-a luat paharul din mână şi l-a aşezat lângă telefon, pe dulăpior. Apoi a început să mă dezbrace încet, până la lenjeria intimă, m-a ridicat în braţe şi m-a dus până în pat, în dormitorul inundat de soare, apoi mi-a adus şi paharul. A rămas în picioare şi a început să se dezbrace la rândul său. Şi-a deschis câte un nasture de la cămaşă încet, apoi a aşezat-o pe spătarul scaunului din apropiere. Şi-a scos tricoul alb pe care-l purta pe dedesubt şi a făcut acelaşi lucru şi cu el. Şi-a desfăcut cureaua, fermoarul, apoi şi-a dat jos pantalonii.

„Ştii ce se spune despre italieni?”, am întrebat sorbind din pahar alene, în cot, tolănită pe pat. „Că sunt gălăgioşi, vorbesc tare, nu ajung niciodată la timp.“

Aşa, în picioare, gol puşcă, mă privea ca un băieţel dezarmat, luat prin surprindere în cel mai nepotrivit moment.

„Nu sunt gălăgios,” a spus după o clipă de confuzie. „Vorbesc pe un ton normal şi îmi repugnă oamenii care ţipă. Asta, că nu ajung la timp, e adevărat. Dar am mereu o explicaţie raţională, nu o fac intenţionat, iar tu ştii. Mereu mă ţine ceva în loc, mă opreşte să ajung la timp. Nu e vina mea. Este mereu ceva obiectiv.“

„Că sunt şoferi foarte proşti, că nu respectă semnele de circulaţie, că vorbesc încontinuu la telefon şi că vorbesc foarte mult în general. Că folosesc mult gel de păr. Că sunt legaţi foarte tare de mamele lor.”

„Asta da. La mamma!“

„Că sunt pasionali. Că sunt buni amanţi.“

„O, crede-mă, italienii sunt la fel de proşti amanţi ca peste tot în lume. Sigur, nu eu, eu sunt cu adevărat cel mai bun, ceea ce îţi voi dovedi imediat.“

„Şi că sunt violenţi.“

„Eu nu sunt violent…“

“O româncă a fost ucisă de amantul ei italian acum câteva săptămâni. A împuşcat-o. Am aflat asta dintr-un ziar de scandal.”

“Ce rost au discuţiile astea despre naţionalitate? Când văd un grup de italieni pe undeva, nu ştiu unde să mă ascund. Fug de ei ca de dracu’. Nu ştiu de ce mai aduci asemenea stereotipuri în discuţie. Ce se întâmplă aici nu are nicio legătură cu ţările din care venim. Aici suntem pe tărâm neutru, ne aflăm în Germania. Aici nu mai suntem nimic. Aici avem libertatea să fim orice dorim.”

„Şi eu la rândul meu fug de românii mei…! Din când în când. Crezi că am putea înfiinţa un popor format doar din două persoane?”

„Nu ştiu. Putem încerca”, a spus şi s-a lungit lângă mine în pat.

*******************************************************************************

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *