Actul III

© Adina Mocanu

IULIANA LUNGU scrie despre identitate, despre feminitate și acceptarea/ rediscutarea genului; poemele ei sînt un ritual de purificare și eliberare de prejudecăți, șabloane, un ritual aparte care privește sinele și adevărul. Poemele ei vorbesc despre cutumele, tiparele care ne-au fost impuse de societate, despre rușine, vinovăție, cenzură, dar mai ales despre vina și rușinea de a fi tu însăți, de a fi femeie. Iuliana asumă partea feminină și bine face! destructurînd limbajul, adevărul devine violent și violență. Poemele ei refac o hartă a condiției femeii, o hartă istorică și mitică, care dezvăluie dintre bandaje și triumful. (Medeea Iancu)

 

[Decorul

zile(lor) noastre:

 

no one should

suffer in silence.

ascult forgotten places

după o discuție

avută cu tine despre abuz.

 

îmi spui că nu:

le-a violat.

doar

le-a pipăit.

doar

 

le-a pipăit.

doar.

Have you had more

temporary clicks in your life,

or did they last?

 

***

 

îți spun: nu-mi iese

din cap bebelușul

rămas fără

mamă la naștere.

 

sindrom hemoragic

acut. fiecare fată cu

tatăl ei alcoolic,

știe ce

 

înseamnă

abandonul. fiecare fată cu

tatăl ei alcoolic,

știe ce

 

înseamnă

autismul. fiecare fată cu

tatăl ei alcoolic

știe cît de

 

ușor trece

pumnul prin

geam. fiecare fată cu

tatăl ei alcoolic are

 

mirosul accentuat

de-a doua zi.

fiecare fată cu

tatăl ei alcoolic

 

poartă rușinea

pe față. nu

mă așteptam

să văd omul.]

 

Femeia a vorbit:

 

(Angry and warm

and witty and wise)

Eu sînt. Oglinda în

 

care Tu vezi

ce nu poți îndura

în tine, Eu sînt.

 

peste tot

(formă de artă)

hărțuirea ta.

 

Corul:

 

Doamne Dumnezeule!

Doamne Dumnezeule!

Oooo,

 

aaaa

plaa

uuuu

 

dați,

chiar vă place?

pornografia

 

ne bîntuie literatura

azi de ziua lui,

Eminescu ne spune:

 

“în lupanare

de cinisme și de lene,

Cu femeile-i pierdute

 

și-n orgiile-i obscene,

Acolo v-ați pus averea.”

Nerușinat,

 

trivial,

indecent,

grosolan e

 

adevărul tău femeie

despre lume.

După gesturi și grimase…

 

 

pare-a fi un manifest

obscen. Se 

vor înlătura

 

 

cuvintele (re-

produc emoția

originară):

 

curvă,

prostituată,

ură,

ejaculare,

viol,

victimă,

rău,

România,

mama și fiica,

sex,

abuz,

penis,

lung,

negru,

pîntec și

alte organe

genitale,

 

spuse la microfon

de orice fată

deghizată în

 

băiat. Femeia:

“E o artă, șșșt:

te critică toată

 

lumea!”:

 

De Ziua Culturii Naționale

serbăm:

disciplinat – extaziați de

 

alcool și alte mirodenii

din cîrnații

făcuți de tata, armonioși,

 

aducem ofrande lui,

după caz, loc, gen și

alte criterii

 

tradițional știute.

Printre altele,

dați căutare pe Google, 

 

pentru titluri incendiare: 

 

„Cum să te sinucizi literar”:

profund, cu articulări

perfecte ale

 

sentimentelor, trăirilor,

realităților și viselor,

în aceeași măsură.

 

cu O voce:

 

(Angry and warm

and witty and wise)

feminină,

 

în același timp.

poemele Se citesc

cu voce tare, Se analizează

 

închizînd cartea, 

e important să gîndești. 

Mult. 

 

șocați de adevăr(atul)

sens al cuvîntului.

e o crimă, citez:

 

“…să scrieți așa trist, doamnă!”

“Fiți mai veselă!”,

„Viața e frumoasă – de ce nu

 

vedeți părțile bune?”.

am încheiat citatul.

Pentru că omul

 

are nevoie

de

idealizare prin:

 

– cuvinte frumoase

– rugi înălțătoare

– culori vesele

– lumină

– răpirea din serai

(nu e scena din

 

opera lui Mozart)

să se țină

departe de

 

el pe pămînt,

ceea ce nu

Se încadrează în

 

cer. perturbarea, zen-ul 

lui de zi cu zi

(creat cu sclavie),

 

se plătește

scump. citez:

anti-feministele (și misogine) 

 

sunt femeile, din păcate?

argumentul suprem? 

Da, ați ghicit,

 

Feminitatea!

 

Cum își pierd aceste militante 

sensul pentru care au fost create (!), 

 

cum nu pricep ele că 

trebuie să stea în banca lor 

 

să se ocupe de iubit, 

că asta le e menirea.

 

cum le-au dispărut lor 

sensibilitatea și profunzimea 

 

înțelegerii sensului vieții.

 

Ei bine, 

feministele (re)cunoscute de 

mine sunt:

 

feminine, 

sensibile, 

sincere, 

au caracter,

nu se îndoaie niciodată,

sunt serioase 

în tot ceea ce fac. 

 

Antigona:

 

Poemul rostit de

mine pe scenă,

alături de

 

bărbați, e patriotic –

iubirea de țară

nu înseamnă

 

ode nesfîrșite,

cu tricolorul și stema

fluturînd!

 

să suferi pentru tot ce-n

lume e

greșit, să plîngi

 

liber de mic,

să fii crescut în adevăr,

să poți trăi

 

în secolul XXI,

Și Eminescu

ar vorbi

 

la fel!

tu, Rada, spui mereu: 

femeia, femeia, femeia 

 

e de vină!

Mircea Eliade, citez:

 

”Comportamentul

uman văzut

dintr-o perspectivă

 

organică: sunt

anumiți oameni care

se comportă în viață

 

ca

un stomac,

alții

 

ca

un ficat,

alții

 

ca

un sex,

ca

 

un creier, etc.

De remarcat numărul

considerabil de

 

oameni

care se comportă

ca

 

organe minore

sau

obscure,…”,

 

am încheiat citatul.