©Albert Dobrin
©Albert Dobrin

IOANA VREME MOSER

 

Meine liebe Herz se mecanizează

deobicei când lumea nu e atentă îmi schimb cărarea

ca buclele să fie bucle

deobicei spun nuştiu

deobicei adorm cu genunchii la piept

ca să fiu sigură că nimeni nu îmi intră în suflet când visez.

 

Acvariul meu
Compunere:
Acvariul meu
Când eram mica, mama mi-a cumpărat un acvariu mic, fără lumină, de aceea
peştii mei mureau

acum nu demult eu

Eu am strâns bani pentr-un acvariu nou şi mare, cu lumină.
În fine, am reuşit să cumpărăm
acvariul visurilor noastre,
\ cel puţin eu am fost foarte fericită \
Şi am început să cumpărăm peşti câte o tură şi câte o tură.

Acum când mă scol de dimineaţă, cobor din pat şi aprind lumina acvariului, rămân înlemnită,
stau şi stau şi mă uit la miile de culori.
Gata cu televizorul şi cu calculatorul, de acuma televizorul meu este acvariul
El are în el scoici, 5 plante precum şi 47 de peşti…
a! … şi era să uit să va spun că cel mai important lucru este temperatura şi oxigenul
Eu îmi iubesc mult peştii, mai ales pe Willy (un scalar).
Eu sufăr mult când moare un peşte, dar încerc să nu plâng, de aceea nimeni nu crede că eu sunt tristă (asta încerc să şi obţin)
defapt sufletul meu plânge.
În fiecare dimineaţă le dau mâncarea preferată:
pureci uscaţi ( e bătaie după ei ).

Sper ca…  aceşti peşti să nu moară niciodată
de aceea mă rog pentru existenţa lor.

cu drag de acvaristică,
Ioana

 

Prințesele?

prințesele nu au mâini
pentru-că…
nu-mi place să le desenez
şi…
oricum o prințesă rămâne prințesă chiar şi fără mâini