©Sash Segal
© Sash Segal

FLORIN BUZDUGAN a absolvit studiile universitare de licență în cadrul Facultății de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos”. Masteratul și l-a făcut în Teoria Literaturii și Literatură Comparată, Universitatea din București, cu o teză de master despre teoria contrafactualului; în prezent, urmează studii doctorale la Facultatea de Litere, Universitatea din București, continuând cercetările în ceea ce privește conceptul de contrafactual. În prezent, se ocupă de Traducerile de Sâmbătă, un proiect cultural care se axează pe traduceri literare și teoria traducerii.

 

într-o zi ceea ce îmi este mai apropiat mai drag

va dispărea – se va estompa lumina, figurile încețoșate

amintiri licărind în noaptea minții; visele reale, cotidianul, un vis.

 

(într-o zi, o anonimă zi, a decis să iasă din casă, să-ncuie ușa, să-și aprindă o țigară și să o ia pe

drumul mult iubit spre biserică să participe la tragerea clopotelor)

 

& prima amintire este familia în jurul meu, răpus de frisoane am deschis ochii

privirea s-a focalizat, contururile s-au limpezit, chipurile au redevenit oamenii iubiți

mamă, mângâie-mi fruntea înfierbântată, mâna ta rece, surâsul tău calmant

(tata se uită la televizor impasibil, indiferent; noaptea curge liniștită în continuare)

mamă, dă-mi niște apă, te rog– vocea abia articulează cuvintele, le simt râcâindu-mi traheea, coardele vocale vibrează la max.

 

(era o zi frumoasă de primăvară, copacii erau înfloriți, veșnica tulburare floricolă, deschizi ușa, e în pat, ce faci, tataie? cum a fost la școală?)

 

ridurile au împăienjenit găvanele fruntea marginile nărilor colțul gurii

zâmbetul e încă acolo, un sentiment de calm și liniște te cuprinde, vântul bate, copiii s-au trezit

liniștea de dinaintea furtunii anunțul de închidere a metroului

o dramă se petrece în fața ta, lacrimile curg tăcute, oftatul e reprimat – de ce să plâng? nu îmi merită lacrimile, nici durerea! privirea placidă a femeii trecute de a doua tinerețe: contrast, albastru vs. căprui, vulcanic vs. flegmatic

 

înainte să pleci o iei în brațe, o săruți pe obraz, o șoaptă dulce în ureche

o privire, o atingere: ușa se închide în urma ta, cobori, ți-aprinzi țigara:

 

she’s the light that drives me homeauzi și te întorci: e acolo, te așteaptă cu brațele larg deschise

bunicule, ce mai faci? cum ți-e?

e bine, mă odihnesc, în sfârșit; nu uita, mereu să spui adevărul, să nu te temi de nimeni, nu-i datorezi nimănui nimic

 

pășind prin conurile de umbră ale acestei eclipse o sirenă își cântă cântecul disperării

ambuteiaj pe kiseleff lumina neoanelor cu reclamele vieții perfecte

zâmbetul copilului în brațele părintelui, neprețuit; pentru toate celelalte există MasterCard

s-a terminat programul de muncă, mă întorc acasă, un zâmbet, un flirt, un copil fericit

o carte deschisă la întâmplare un semn de carte, o amintire

există un fir ariadnic în acest labirint

tot la chemarea clopotelor ajung

 

vom muri cu toții, asta e clar; cum vom muri, asta e întrebarea – scuzați-mi, vă rog, adresarea directă, dar cred că trebuie să dărâmăm acești pereți claustranți,

trebuie să dărâmăm sentimentalismul prost înțeles și prost argumentat: valori, tradiție, referendum, dragostea nu se votează, de asta eu și cu tine, eu și celălalt ne vom iubi până când clopotele vor înceta să bată în noi

până când această inimă sângerândă va înceta să sângereze

the garden of heavenly delight– unde totul este primăvară eternă delectare foșnetul frunzelor limbajul copacilor iubirea ciupercilor

rizomatica societate și inconturnabila confruntare a mea în sticla imaculată a clădirii

AUTORITATE DISPREȚ MINCIUNĂ

 

vino, lasă toate astea în urmă, refă-mă ca odinioară pe străzile copilăriei

imaculate

 

                                                                              *

 

întrebat în ce crede, un domn a spus că crede în sfințenia Legii, în dreptatea scrisă pe rânduri strâmbe în ziua de mâine și în propria nevastă

(ceea ce ascunde domnul respectiv este că și-a înșelat soția de vreo câteva ori, a abuzat de alcool și țigări, a vrut să își lovească soția de câteva ori la nervi

uneori regretă că s-a căsătorit și regretă că, într-o seară, la cămin, a făcut felație unui tânăr coleg de cămin: știi tu, prea mult stat pe uscat)

 

întrebată în ce crede, o doamnă a spus că nu mai crede în nimic, nici în biserică, nici în semeni, nici în caritas; nu crededecâtcăîntr-ozioameniinuvormaifiașaidioți

omorâm în numele iubirii, ne atacăm mai rău ca niște hiene unii pe alții; uneori mi-e frică să și ies pe stradă de teamă că un dezaxat mă va viola că cică m-am îmbrăcat prea provocator.

 

————————

 

întrebați în ce cred, câțiva copii au spus că cred în iubire, în prietenie, în adevăr

(copiii pot fi așa feroce uneori în întregul lor socratism: dezbateri în parcarea din cartier, printre mașini care trec razant pe lângă ei

uite, uite, vezi, a făcut pe el: fioros, râsul umple spațiul enorm dintre blocuri)

 

un cuplu de soți, coborând spre peronul stației de metrou, se țin de mână,

cicatrici, ani petrecuți împreună, la bine și la răuAmin.

ludus eros mania pragma agape– le-au trăit pe toate, pentru că în cele din urmă, murim în numele dragotei, îmi ziceau ei într-o seară,

femei, bărbați, barbatæ, femi

 

Isus tot de mâna oamenilor a murit, în numele

i-u-b-i-r-i-i

 

————————

 

rupt între casă și acasă, hălăduiesc pe străzile virtuale ale gmapei; care îmi arată linia de străbătut

înainte:

 

acesta este Vilarosa – Praia da Rocha, Portimão, Portugalia/ cerul este albstru, stanțat: 2016

Google

țara mea, abandonată desperării, ipocriziei, ipohondriei, catatoniei și arhoniei

țara mea în care se nasc generații noi pentru a fi uitate sau – cuv. zileiex-por-tate

țara mea minunată în fotografii, cu niște apusuri monumentale, demne asemănărilor cu soarele

miamiesc, manhattanesc, newyorkez, praghez, italienesc etc. etc.

DAR

mizerabilă pe străzi contrastante: aici, un om îmbrăcat bine scuipă pe jos, aruncă

mucul de țigară pe lângă coșul de gunoi (eu)

acolo, un om acoperit cu o pilotă jigărită își doarme somnul (ne)odinitor în care

visează:

sunt un om îmbrăcat bine, cu o familie bine, fumez o țigară bine după

o masă copioasă, bând ceva revigorant

bineînțeles, nu e totul atât de negru, să nu exagerăm: elevii în școli sunt împărțiți fie după nivelul de habilitās fie după fātī lor; bineînțeles, majoritatea sunt terorizați de profesori de teme de frustrări de spaime de note de pretenții de așteptări unii chiar abandonează

școala, spațiu sacramental similar armatei

formator de viitoare personalități puternice capabile abile

care vor prelua puterea și vor făuri un viitor luminos

                           dumnezeu din dumnezeu, lumină din lumină

                            dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat

creăm elevi după chipul și asemănarea noastră: generațiile se succed, iar dintre ei unii se ridică

au logos, pathos și ethos-ul la ei; știu cum să își susțină (impună) punctul de vedere

 

                                   DAR EI SUNT CEI PUȚINI

                      CEI MULȚI SUNT UITAȚI, DAȚI LA O PARTE

                NU APAR ÎN NICI UNA DINTRE POSTĂRILE NOASTRE

(doar postări?, desigur)

                            DESPRE ÎNTR-AJUTORARE

                   ia doza, ia doza, neamule, de postare îmbucurătoare

 

în ce pot să cred: în ziua de mâine, în bunătatea inerentă omului

                             caritas, uomo gentile

așa cum cântul spune: ubi caritas et amor

 

cred în rectitudine: într-o manifestare nonviolentăagândurilormele

adevăr: a spune ceea ce gândești și a nu forța viziunea ta asupra celuilalt

 

ÎN NUMELE DOMNULUI VENIM CU SĂBII DE FOC ȘI MĂCELĂRIM TOT

                   CE ESTE IMPUR ȘI NEPLĂCUT DOMNULUI

 

iubirea față de celălalt: iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți

 

              și totușisuspendă aceste gânduri pentru un moment

fiindcă there is only so much that one can do

dorul de ducă, dorința de fugă

                              s-p-a-i-m-acă vei deveni prizonier

încarcerat

între limitele granițelor geopolitice ale țării tale mult-iubite, schingiuite, răzbătândă sângerindă suferindăaburindă sperândăcă ziua de mâine va fi mai bună că oamenii vor fi mai frumoși

mai atenți mai circumspecți

 

AFARĂ CU POLITICUL DIN CETATE, ar fi trebuit să spună bătrânul, nu AFARĂ CU POEZIA, căci fără de ea viața ar fi mai goală mai puțin conturată

                              muzica, timp sonor

                         viața – continuă devenire

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *